06 ian. 2026 | 11:45

Robotul umanoid Atlas „primește creier” de la Google: ce înseamnă parteneriatul Boston Dynamics – DeepMind

TEHNOLOGIE
Robotul umanoid Atlas „primește creier” de la Google: ce înseamnă parteneriatul Boston Dynamics – DeepMind
Foto: Boston Dynamics/Hyundai

Dacă ai văzut măcar o dată un clip cu roboții Boston Dynamics, probabil ți-a rămas în minte partea spectaculoasă: mișcări precise, echilibru impecabil, salturi și întoarceri care par aproape imposibile. Multă vreme, conversația despre roboții umanoizi a fost dominată de „corp” — actuatoare, articulații, controlul stabilității, hardware-ul care nu cedează când robotul ridică, împinge sau cade.

La CES 2026, însă, s-a conturat tot mai clar următoarea etapă: „creierul”. Boston Dynamics a anunțat un parteneriat cu Google DeepMind pentru a accelera dezvoltarea următoarei generații Atlas, cu scopul de a-l face să se comporte mai natural în preajma oamenilor și să poată învăța mai ușor sarcini noi. Pe scurt, nu mai e suficient ca un umanoid să fie atletic în demonstrații; trebuie să fie sigur, previzibil și util într-o fabrică reală, unde oamenii se mișcă, se grăbesc, improvizează și schimbă planul de lucru din mers.

De ce contează că DeepMind intră în „creierul” lui Atlas

Parteneriatul se învârte în jurul folosirii modelelor AI de fundație (adică modele capabile să înțeleagă și să generalizeze din multe tipuri de informații) pentru robotică. Ideea este să nu mai tratezi robotul ca pe un dispozitiv care primește o listă rigidă de sarcini, ci ca pe un agent care percepe lumea fizică și înțelege ce are de făcut într-un context variabil.

În lumea roboților industriali clasici, „variabil” e aproape sinonim cu „problemă”. Dacă obiectul e pus cu 10 centimetri mai la stânga, dacă o cutie are altă dimensiune, dacă un om intră în zona de lucru, robotul se oprește, dă erori sau are nevoie de reprogramare. Când aduci AI care poate percepe, raționa și folosi „unelte” (în sensul de acțiuni și interacțiuni cu obiecte), miza devine generalizarea: să învețe repede din câteva exemple și să se adapteze fără să fie „rescris” de fiecare dată.

Mai e un motiv, poate chiar mai important decât productivitatea: siguranța. Un umanoid care se mișcă repede și ridică greutăți serioase trebuie să fie „politicos” în jurul oamenilor. Asta înseamnă să anticipeze, să încetinească, să se oprească, să cedeze spațiu, să nu te surprindă cu un braț care apare brusc. Hardware-ul ajută, dar comportamentul e decisiv. Un robot cu AI bun nu e doar „mai capabil”, ci și mai puțin periculos, pentru că poate interpreta situații neprevăzute și poate reacționa în mod sigur.

În aceeași linie intră și direcția DeepMind de a construi modele gândite special pentru robotică, care să poată funcționa pe hardware diferit. Dacă o astfel de abordare reușește, reduce masiv timpul dintre prototip și implementare: nu mai antrenezi robotul de la zero pentru fiecare fabrică și fiecare sarcină, ci îl „educi” pe baza unui nucleu de cunoștințe și îl adaptezi mai repede la specificul local.

Atlas ca produs: putere, dexteritate și întâlnirea cu lumea reală

Boston Dynamics și Hyundai nu mai prezintă Atlas doar ca un experiment de laborator. Mesajul public e că Atlas intră în zona de „produs” și că va ajunge în mediul industrial, începând cu o uzină Hyundai din Savannah, Georgia. Asta schimbă complet presiunea: într-un demo, orice mică greșeală poate fi ascunsă sau repetată; într-o fabrică, greșelile costă bani și pot pune oameni în pericol.

Din punct de vedere hardware, Atlas este descris ca un umanoid puternic și foarte flexibil: are 56 de grade de libertate (adică multe articulații care îi permit mișcări complexe), mâini la scară umană cu senzori tactili și o forță de ridicare de până la 110 pounds (aproximativ 50 kg). În plus, are camere cu vedere 360°, menite să detecteze oameni care se apropie, astfel încât robotul să își ajusteze comportamentul în timp util.

Toate acestea sună impresionant, dar tocmai combinația dintre dexteritate și forță ridică cea mai grea întrebare: cum îl faci să lucreze efectiv lângă oameni? Un robot umanoid e diferit de un robot industrial „în cușcă”. Îl pui în aceeași zonă cu muncitori, îi ceri să manevreze piese, să se deplaseze, să se întoarcă, să ridice și să lase obiecte. Aici, un „scor” bun la atletism nu ajută prea mult dacă robotul nu poate interacționa natural și sigur.

De aceea, accentul pe AI are logică. În loc să fie încărcat cu sarcini predefinite și să execute „ca la carte” într-un univers perfect, se încearcă un robot care înțelege lumea fizică mai apropiat de felul în care o înțelegi tu: vede un obiect, îl recunoaște, își dă seama cum să-l apuce, ajustează forța, evită obstacole, învață din mici greșeli și se îmbunătățește cu practică. Dacă reușește, Atlas nu va fi doar o piesă de show, ci o unealtă industrială care poate fi mutată între sarcini diferite fără reprogramări interminabile.

Hyundai vrea scalare, nu doar demonstrații: „școala” de mișcări pentru roboți

Un detaliu important este intenția de scalare. Hyundai a vorbit despre un centru în SUA, numit Robot Metaplant Application Center (RMAC), care ar urma să „învețe” roboții mișcări precum ridicări, întoarceri și manipulări. Ideea e să creezi o bază de date de mișcări sigure și eficiente, apoi să o combini cu date reale din fabrica din Georgia, printr-o platformă software, astfel încât roboții să se îmbunătățească continuu.

Practic, e o abordare care seamănă cu antrenamentul sportivilor: exersezi gesturi de bază într-un mediu controlat, apoi le rafinezi în „meci”, în lumea reală. Doar că aici „meciul” e o linie de producție, iar greșelile trebuie să fie rare și controlate, pentru că miza este siguranța și continuitatea operațiunilor.

Hyundai a menționat și un orizont de timp: aducerea lui Atlas în fabrică în 2026, cu un obiectiv de utilizare pentru sarcini precum ordonarea pieselor („parts sequencing”) până în 2028. Asta sugerează că nu e vorba despre o lansare imediată la scară mare, ci despre o implementare treptată, în care robotul este validat, ajustat și integrat în fluxurile reale de lucru.

Ce merită să reții, fără hype

Partea cu adevărat importantă nu este că „robotul e mai cool”, ci că industria încearcă să lege corpul (hardware-ul umanoid) de creier (modele AI care generalizează) într-un mod care să funcționeze în fabrici, lângă oameni. Dacă această combinație se confirmă, vei vedea roboți care nu sunt limitați la un singur tip de sarcină și care pot fi adaptați mult mai rapid la nevoi noi.

Dacă urmărești subiectul, uită-te la trei lucruri simple: unde este implementat robotul (într-o fabrică reală sau doar pe scenă), ce sarcini face repetabil (nu doar o dată pentru cameră), și ce spune compania despre siguranță și validare (nu doar despre „performanță”). Acolo se vede diferența dintre un prototip spectaculos și un produs care chiar muncește.