Acadeaua care îți cântă „în cap” la CES 2026: Lollipop Star și magia conducției osoase
CES e locul în care vezi, în aceeași zi, prototipuri care promit să-ți măsoare sănătatea în timp real și gadgeturi care există pur și simplu pentru efectul de „ce tocmai am văzut?”. În 2026, unul dintre cele mai „de ce nu?” produse prezentate la târg a fost o acadea care pretinde că îți redă muzică direct în cap, fără căști, fără boxe și fără să deranjezi pe nimeni din jur.
Se numește Lollipop Star și, deși sună ca o glumă bună de stand, demonstrațiile au fost suficient de convingătoare încât unii jurnaliști să descrie experiența ca fiind surprinzător de intensă. Nu pentru că ai avea volum de concert în gură, ci pentru că senzația în sine e atât de neobișnuită încât îți resetează așteptările despre „sunet”. În esență, e o combinație între un dulce banal și un mic dispozitiv electronic ascuns în băț, iar trucul e un principiu cunoscut din lumea căștilor pentru sportivi: conducția osoasă. Doar că aici, mediul de transmisie nu e banda de la tâmplă, ci contactul cu dinții și maxilarul.
Cum funcționează acadeaua muzicală cu conducție osoasă
În loc să trimită sunetul prin aer către timpan, Lollipop Star folosește vibrații care se propagă prin oasele feței (pomeți/maxilar) către urechea internă. Practic, „auzi” pentru că simți vibrațiile, nu pentru că acadeaua ar produce un sunet clar în exterior. E același motiv pentru care tehnologia de conducție osoasă e descrisă adesea ca un fel de audio „privat”: cei din jur aud foarte puțin, iar tu percepi ceva ce pare că vine din interiorul craniului.
Din descrierile demo-ului, mecanica e simplă: desfaci ambalajul, ai acadeaua într-un capăt și, în partea de jos a bățului, o zonă mai „bulbucată” cu buton de pornire. Ca să obții efectul, duci acadeaua mai în spate în gură și muști cu măselele, astfel încât vibrațiile să aibă o cale stabilă de transmisie. În momentul acela, vibrațiile pe care le simți în mâner se transformă în muzică „în cap”.
Un detaliu care spune multe despre limitele practice: la demonstrație s-au folosit dopuri de urechi incluse în pachet, ca să poți distinge mai bine muzica într-un spațiu zgomotos, cum sunt halele de la CES. Asta sugerează că, în medii agitate, o parte din efect se pierde în „bruiajul” ambiental și că experiența e mai bună într-un loc liniștit. De asemenea, explică de ce unii descriu sunetul ca fiind „înfundat” sau mai greu de descifrat, mai ales la nivel de versuri.
:format(webp)/https://playtech.ro/wp-content/uploads/2026/01/img-4101-767x575.jpg)
Foto: CNET
Muzică, arome și artiști: de la gimmick la produs „de colecție”
Partea de marketing e construită ca un mix între pop culture și aromă. În varianta prezentată, ai trei opțiuni asociate cu artiști diferiți: Ice Spice, Akon și Armani White, fiecare cu propria aromă. Ice Spice a fost asociată cu piersică, Akon cu blueberry, iar Armani White cu lime. Practic, alegi „ce mănânci” împreună cu „ce asculți”, ca și cum acadeaua ar fi un mic pachet de entertainment comestibil.
Alegerea asta are sens comercial: dacă tot vinzi un dulce cu electronice în el, îl poziționezi mai ușor ca obiect de încercat, de arătat prietenilor și de folosit ca poveste. În plus, compania din spate, numită Lava, susține că piesele audio au fost făcute special pentru produs, nu doar preluate la întâmplare. Asta dă impresia că nu e doar o glumă, ci un proiect gândit ca experiență.
Totuși, experiența nu e despre fidelitate audio. Sunetul e descris ca fiind mut, „înfundat”, iar versurile pot fi greu de deslușit în aglomerație. Șocul vine din faptul că îți percepi propria capătare a sunetului: nu din exterior, ci ca și cum muzica ar vibra în tine. Dacă ai încercat vreodată căști cu conducție osoasă, îți poți imagina direcția; dacă nu, efectul poate părea aproape magic la prima utilizare.
Cât costă și ce întrebări ridică după entuziasmul de la stand
Prețul anunțat pentru Lollipop Star a fost de 9 dolari bucata, cu lansare după CES și disponibilitate online și la anumiți retaileri selectați. Pentru un consumabil, suma e mare; pentru un „gadget de încercat o dată”, e fix genul de prag pe care îl plătești pentru surpriză și pentru reacția celorlalți.
Apoi apare partea mai puțin amuzantă: câtă risipă generează o acadea care include electronice? Dacă bățul nu e reîncărcabil și nu e gândit să fie refolosit, ai un obiect cu baterie și componente care ajunge rapid la gunoi. Asta transformă ideea dintr-un moft simpatic într-o întrebare serioasă despre design responsabil și despre cât de departe merge industria atunci când produce gadgeturi pentru „o singură experiență”.
Dacă te tentează genul acesta de curiozitate, tratează-l ca pe un experiment, nu ca pe un dispozitiv audio. Gândește-te unde îl folosești, cât de zgomotos e în jur și cât de bine poți obține contactul necesar cu măselele ca să simți vibrațiile. Și, mai ales, pune în balanță efectul cu costul și cu faptul că e un produs de unică folosință.
În final, Lollipop Star e o mică fotografie a spiritului CES: un produs care îmbină tehnologie reală (conducție osoasă) cu o idee complet gratuită (muzică într-o acadea), suficient cât să te facă să râzi și să zici „ok, asta chiar a mers”. Rămâne de văzut dacă, după ce trece surpriza, va rămâne și apetitul publicului pentru încă un obiect „smart” care există mai mult pentru wow decât pentru utilitate.