Radarele fixe de pe străzile din România vine cu amenzi automate în 2026. Vor folosi inteligență artificială
După ani în care „radar” a însemnat, de cele mai multe ori, echipaje în teren și controale punctuale, autoritățile vor să mute accentul spre supraveghere continuă, bazată pe camere și procesare automată. În 2026, promisiunea este un sistem în care imaginile nu mai rămân doar „pentru monitorizare”, ci devin baza pentru constatarea abaterilor și generarea rapidă a sancțiunilor, cu mai puțină intervenție umană.
Miza nu este doar viteza. În documentele și declarațiile publice despre e-Sigur, se vorbește despre interconectarea camerelor (CNAIR, primării, alte structuri) și despre folosirea inteligenței artificiale pentru identificarea unor abateri diverse, cu pași clari spre automatizarea fluxului de amendare.
Ce se schimbă în 2026: de la camere izolate la un sistem național
Piesa centrală a planului este extinderea infrastructurii de supraveghere: CNAIR a anunțat demersuri pentru achiziția a 400 de camere inteligente (camere video cu radar), care ar urma să fie cumpărate în 2026 și apoi instalate și conectate la e-Sigur, într-un proiect cu termen de implementare de până la 22 de luni de la desemnarea câștigătorului, în funcție de procedura de achiziție. În paralel, autoritățile vor ca și camerele instalate deja de primării sau în alte rețele de monitorizare trafic să poată fi integrate, nu doar să existe „insular”, pe platforme separate.
e-Sigur nu pornește de la zero. În 2025, Poliția Română a comunicat folosirea dispozitivelor radar pe trepied (camere mobile care înregistrează continuu și trimit datele spre analiză), iar MAI a vorbit despre clarificări/pași legislativi pentru utilizarea imaginilor în identificarea abaterilor și generarea unor procese-verbale digitale. Asta înseamnă că 2026 nu aduce doar „mai multe camere”, ci o încercare de standardizare: aceleași reguli de captare, aceleași criterii minime pentru probă, aceeași platformă de procesare și, ideal, același traseu administrativ până la amendă.
Cum te afectează în practică: viteză medie, abateri filmate și contestare
Noutatea care poate schimba comportamentul la volan este ideea de „viteză medie”, adică nu doar cât ai avut în dreptul unei camere, ci cât de repede ai parcurs un tronson între două puncte de monitorizare. Practic, dacă sistemul știe ora și locul la care ai fost „văzut” în punctul A și apoi în punctul B, poate calcula durata și poate verifica dacă te-ai încadrat într-un timp compatibil cu limita legală. În țările unde s-a extins acest model, efectul nu este o singură frână bruscă în fața camerei, ci o disciplină mai constantă pe porțiunea monitorizată.
La fel de important este ce poate fi sancționat, dincolo de viteză. În comunicările despre e-Sigur se discută teoretic despre abateri care pot fi surprinse clar în imagini, precum nepurtarea centurii, folosirea telefonului, trecerea pe roșu sau manevre periculoase, cu condiția să existe suficiente elemente pentru a stabili data, ora, locul, abaterea și identificarea vehiculului. În practică, aici apare și zona sensibilă: camerele și algoritmii pot greși, iar calitatea probei contează enorm. Dacă primești o sancțiune pe bază de captură, primul reflex util este să verifici exact ce ți se impută și ce dovadă apare în procesul-verbal, nu doar suma amenzii.
Dacă vrei să te pregătești realist pentru 2026, tratează drumul ca pe un spațiu monitorizat continuu, nu ca pe o succesiune de „puncte cu radar”. Păstrează limitele constant, nu doar înainte de camere, evită depășirile forțate și nu te baza pe ideea că „nu e poliție în zonă”. În plus, asigură-te că datele mașinii sunt la zi (numere, proprietar, adresă), fiindcă sistemele automate se bazează pe identificare și comunicare administrativă, iar orice neconcordanță îți poate complica situația chiar și atunci când ai dreptate.
Exemplul folosit des în astfel de discuții vine din Grecia, unde un proiect-pilot cu camere și analiză automată a raportat mii de încălcări detectate în doar câteva zile. Chiar dacă România are alt cadru și alt ritm de implementare, logica e aceeași: când monitorizarea devine permanentă și automatizată, „șansele” să treci neobservat scad dramatic, iar consecințele depind mai mult de comportamentul repetat decât de un moment izolat.