Ce recomandă DNSC pentru parole sigure: reguli simple care reduc riscul de conturi sparte

Atacurile cibernetice nu mai sunt un subiect „pentru companii mari” sau pentru oameni care lucrează în IT. Conturile personale au devenit o țintă constantă, pentru că acolo se află date valoroase: acces la e-mail, rețele sociale, aplicații bancare, servicii de livrare, abonamente și, uneori, documente încărcate în platforme online. Într-o perioadă în care breșele de securitate apar frecvent, o singură combinație slabă poate deschide uși către multe alte conturi, mai ales dacă ai refolosit aceeași parolă în mai multe locuri.

Directoratul Național de Securitate Cibernetică (DNSC) subliniază constant că securitatea digitală începe cu alegerile fiecărui utilizator. Iar prima alegere, de cele mai multe ori, este parola. Poate părea un detaliu mic, dar este, în practică, primul filtru între tine și un atacator. O parolă bună nu te transformă în „invincibil”, însă reduce masiv riscul de compromitere în atacurile obișnuite, automatizate, care caută victime la scară mare.

Parola este încă „cheia” principală pentru majoritatea conturilor. Chiar și atunci când există autentificare în doi pași, parola rămâne baza: dacă e slabă, atacatorul poate ajunge să declanșeze proceduri de resetare, să încerce logări repetate sau să te împingă către greșeli prin presiune și mesaje false.

Multe compromiteri nu arată ca o „spargere” spectaculoasă. În realitate, atacatorii profită de obiceiuri comune: parole scurte, previzibile, formate din nume, date, echipe favorite, cuvinte uzuale sau secvențe de tastatură. Apoi, folosesc automatizări. Un scenariu clasic este testarea unor parole furate dintr-o breșă mai veche pe alte servicii. Pentru că foarte mulți oameni refolosesc aceleași combinații, metoda funcționează alarmant de bine.

Horoscop marți, 3 februarie 2026. Zi dificilă pentru două zodii, pot pierde o sumă importantă de bani

Cele trei zodii cu noroc la bani în săptămâna 2-8 februarie 2026. Vin câştiguri din multe direcţii

Pe lângă asta, există atacuri de tip forță brută, care încearcă variante până nimeresc combinația corectă. Dacă parola e scurtă, e doar o chestiune de timp. Mai există și phishingul: mesajul care imită o bancă, o aplicație de curierat, un magazin online sau o platformă socială și te convinge să te autentifici pe o pagină falsă. În astfel de cazuri, atacatorul nu „sparge” parola, ci ți-o ia direct, profitând de grabă, neatenție sau stres.

De aici vine accentul DNSC pe două idei: parola trebuie să fie puternică, dar și să fie gestionată inteligent, ca să nu ajungi să o sacrifici pentru comoditate. O parolă excelentă pe care o refolosești peste tot sau pe care o notezi în locuri riscante îți poate aduce aceleași probleme ca una slabă.

Cum arată o parolă corectă, după recomandările DNSC

Recomandările DNSC au un nucleu simplu: lungimea și unicitatea contează mai mult decât „trucurile” ușor de ghicit. În primul rând, parola trebuie să fie suficient de lungă. În multe ghiduri de securitate, pragul minim realist pornește de la 12 caractere, iar pentru conturile importante este de preferat și mai mult. O parolă lungă crește exponențial dificultatea atacurilor automate, mai ales atunci când nu conține cuvinte ușor de asociat cu tine.

Apoi vine compoziția. O parolă corectă combină litere mari și mici, cifre și, ideal, simboluri, dar fără tipare evidente. Asta înseamnă să eviți secvențe precum „Parola123!”, „Qwerty2026”, „AnaMaria01” sau orice combinație care începe cu un cuvânt comun și se termină cu un număr. De asemenea, nu te baza pe înlocuiri ultra-cunoscute (de tip „a” cu „@”, „o” cu „0”) dacă restul parolei este un cuvânt din dicționar. Atacatorii știu aceste șabloane și le includ printre primele încercări.

O variantă practică, recomandată frecvent pentru utilizatorii obișnuiți, este „fraza-parolă”: o secvență de mai multe cuvinte alese aleator, care nu au legătură între ele, eventual separate printr-un semn sau completate cu un element suplimentar. Avantajul este că poate fi foarte lungă și, totuși, ușor de reținut. Condiția importantă: să nu fie o expresie celebră, un citat, un titlu de melodie sau o formulare care poate fi ghicită din context.

Un alt punct esențial, repetat constant: nu refolosi aceeași parolă pe mai multe conturi. Dacă un singur site este compromis, atacatorii vor încerca aceeași combinație pe e-mail, pe rețele sociale și pe servicii unde ai date sensibile. În momentul în care e-mailul cade, efectul se propagă: resetările de parolă pentru aproape orice alt serviciu se fac prin e-mail. Unicitatea parolelor nu este un „lux”, ci diferența dintre un incident izolat și un lanț de compromiteri.

Obiceiuri care fac diferența: manageri de parole și autentificare în doi pași

În practică, cea mai mare problemă nu este lipsa regulilor, ci aplicarea lor consecventă. Ai zeci de conturi, iar memoria nu te ajută să ții minte 30–50 de parole unice, lungi și diferite. Aici intervine managerul de parole, soluția cea mai eficientă pentru viața de zi cu zi. Cu un astfel de instrument, poți genera parole puternice pentru fiecare cont și le poți stoca într-un seif criptat, accesibil cu o singură parolă principală foarte solidă.

Obiceiul sănătos este să păstrezi o parolă principală excelentă pentru manager și să lași restul parolelor pe seama generatorului. Astfel, nu mai ești tentat să „simplifici” combinațiile, nu mai refolosești același tipar și poți schimba rapid parola unui cont dacă apar suspiciuni sau alerte de securitate. În plus, multe manager-e te pot avertiza când o parolă a fost reutilizată sau când este prea slabă.

A doua măsură majoră este autentificarea în doi pași (2FA/MFA), activată oriunde este disponibilă, mai ales pe e-mail, conturi bancare, rețele sociale și platforme de lucru. Ideea este simplă: chiar dacă cineva îți află parola, mai are nevoie de un al doilea factor ca să intre. Asta blochează o parte mare din atacurile automatizate. Totuși, nu trata 2FA ca pe o soluție magică. În scenarii de phishing, ți se poate cere codul „pe loc”, iar dacă îl introduci pe o pagină falsă, îl oferi atacatorului. De aceea, trebuie să fii atent la context: dacă primești cereri de cod fără să fi încercat să te autentifici, e un semnal că cineva încearcă să te compromită.

În aceeași logică, întărește „ușile secundare”: numărul de telefon asociat, e-mailul de recuperare, întrebările de securitate și dispozitivele conectate. O parolă bună poate fi ocolită dacă resetarea contului se poate face printr-un canal slab protejat. Securitatea nu e un singur buton, ci un set de obiceiuri care, puse împreună, îți reduc drastic riscul de a pierde controlul asupra conturilor.