Un nou tip de serviciu social în România. Cine beneficiază de locuirea asistată?
România face un pas decisiv către dezinstituționalizarea persoanelor cu nevoi speciale, introducând oficial un nou mecanism de sprijin menit să faciliteze tranziția acestora către o existență autonomă. Noua reglementare vizează direct integrarea în comunitate și oferirea unor pârghii reale de control asupra propriei vieți, marcând o schimbare de paradigmă în modul în care statul și furnizorii privați gestionează protecția persoanelor adulte cu handicap.
Un nou concept: Locuirea asistată în comunitate
În centrul acestei reforme legislative se află serviciul social de locuire asistată în comunitate pentru viață independentă. Conform Executivului, acest serviciu nu este doar o formă de adăpost, ci un ansamblu complex care „cuprinde locuința protejată și centrul pentru viață independentă și alte servicii de sprijin pentru integrarea în comunitate”.
Scopul fundamental al acestui serviciu este de a oferi beneficiarilor mijloacele necesare „prin care să își exercite dreptul de alegere și control cu privire la viața lor”. Practic, se urmărește ruperea barierelor impuse de centrele rezidențiale clasice și încurajarea unei vieți desfășurate în mijlocul societății, sub supraveghere și sprijin specializat.
Cine sunt beneficiarii și ce tipuri de suport pot primi?
Conform noilor reglementări, persoanele cu handicap din România vor avea acces la un portofoliu diversificat de servicii sociale, adaptate nevoilor individuale. Pe lângă noua formă de locuire asistată, lista opțiunilor include:
- Asistență directă: Asistent personal și asistent personal profesionist.
- Servicii la domiciliu: Îngrijire personalizată și echipe mobile de intervenție.
- Suport medical și tehnic: Servicii de recuperare neuromotorie de tip ambulatoriu.
- Centre specializate: Centre de zi sau diverse tipuri de centre rezidențiale.
În ceea ce privește centrele rezidențiale, legislația clasifică unitățile în: centre pentru viață independentă, centre de abilitare și reabilitare, centre de îngrijire și asistență, precum și centre de tip respiro sau de criză.
Reguli stricte pentru furnizori și standarde de cost
Guvernul impune reguli riguroase pentru implementarea acestor servicii. Autoritățile locale vor avea obligația de a contracta exclusiv servicii sociale licențiate. Colaborarea se va face doar cu „furnizori de servicii sociale de drept privat, acreditați, în condițiile legii”.
Procesul de reglementare este supus unui calendar precis:
- În 60 de zile de la publicarea ordonanței în Monitorul Oficial, Ministerul Muncii va emite ordinul pentru standardele minime de calitate.
- În 30 de zile de la aprobarea acestor standarde, Guvernul va adopta prin hotărâre standardul de cost minim pentru acest serviciu.
Facilități financiare pentru tranziție și termene limită
Un aspect crucial al reformei este protecția financiară a celor care fac pasul către independență. Persoanele cu dizabilități care părăsesc centrele rezidențiale până la data de 30 iunie 2026 vor beneficia de o măsură de excepție. Acestea vor păstra „standardul de cost aferent centrului rezidențial din care provin, pe o perioadă de 24 luni de la încetarea măsurii de protecție”.
Această facilitate se aplică indiferent dacă persoana accesează serviciul de locuire asistată sau se mută direct în comunitate fără acest serviciu. Mai mult, persoanele care se transferă din centrele pentru dizabilități către servicii destinate persoanelor vârstnice vor beneficia de acest sprijin financiar pentru o perioadă de 6 luni.
Angajamentele României prin PNRR
Această restructurare a sistemului de asistență socială nu este opțională, ci face parte dintr-un plan mai amplu de reformă. Guvernul subliniază că noile măsuri „răspund obiectivelor privind reforma sistemului de protecție a persoanelor adulte cu dizabilități și reducerii numărului persoanelor cu dizabilități instituționalizate”, obiective asumate explicit de România prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR).