Care este, de fapt, secretul longevității? Oamenii de știință spun că au răspunsul după ce au studiat o femeie ajunsă la 117 ani

Timpul nu poate fi oprit, însă există oameni care par să fi găsit o modalitate de a-l încetini considerabil. Supercentenarii, persoanele care depășesc vârsta de 110 ani, continuă să intrige comunitatea științifică prin capacitatea lor de a rămâne relativ sănătoși la vârste la care majoritatea organismelor cedează.

Un nou studiu dedicat uneia dintre cele mai longevive ființe umane cunoscute oferă indicii valoroase despre mecanismele din spatele unei vieți excepțional de lungi, se arată în Cell Reports Medicine.

Maria Branyas, care a trăit până la 117 ani și a fost considerată cea mai vârstnică persoană din lume înainte de moartea sa în 2024, a devenit subiectul unei analize genetice și medicale detaliate realizate de cercetători din Spania.

Concluzia principală este surprinzătoare: la nivel celular, corpul ei se comporta ca și cum ar fi fost cu mult mai tânăr decât vârsta cronologică.

Horoscop marți, 3 februarie 2026. Zi dificilă pentru două zodii, pot pierde o sumă importantă de bani

Cele trei zodii cu noroc la bani în săptămâna 2-8 februarie 2026. Vin câştiguri din multe direcţii

Genomul „mai tânăr” decât vârsta din buletin

Potrivit echipei de cercetători de la Institutul Josep Carreras pentru Cercetare în Leucemie din Barcelona, Maria Branyas prezenta variante genetice rare asociate cu longevitatea, un sistem imunitar eficient și o sănătate cardiovasculară și neurologică remarcabilă. Analiza s-a bazat pe probe de sânge, salivă, urină și materii fecale donate de Branyas înainte de deces.

Rezultatele arată că celulele sale „simțeau” sau „funcționau” ca ale unei persoane mult mai tinere. Femeia a depășit speranța medie de viață a femeilor din Catalonia cu peste 30 de ani, iar acest lucru nu s-a datorat doar norocului. La o vârstă extrem de înaintată, ea prezenta o stare generală bună de sănătate, cu inflamație redusă și o inimă surprinzător de robustă.

Cercetătorii au observat că sistemul imunitar și microbiomul intestinal al Mariei Branyas aveau caracteristici similare cu cele întâlnite la persoane mult mai tinere.

În plus, nivelurile de colesterol „rău” și trigliceride erau extrem de scăzute, în timp ce colesterolul „bun” se afla la valori ridicate, un profil metabolic rar întâlnit la vârste atât de avansate.

Toate aceste elemente conturează un tablou al unei longevități susținute nu doar de un stil de viață echilibrat, ci și de un bagaj genetic favorabil.

Care este secretul longevității / În fotografie: Maria Branyas la 117 ani

Telomeri scurți, dar o protecție neașteptată

Un aspect care i-a surprins pe cercetători a fost starea telomerilor, structurile care protejează capetele cromozomilor și care, în mod obișnuit, se scurtează odată cu înaintarea în vârstă. În cazul Mariei Branyas, telomerii prezentau o „eroziune accentuată”, un semn care, în mod normal, este asociat cu un risc crescut de boală și mortalitate.

Cu toate acestea, studiul sugerează că, în cazul supercentenarilor, telomerii nu sunt neapărat un indicator relevant al îmbătrânirii. Ipoteza avansată de cercetători este că durata de viață mai scurtă a celulelor ar fi putut preveni dezvoltarea cancerului, împiedicând proliferarea necontrolată a celulelor defecte.

Maria Branyas a avut o viață activă din punct de vedere mental, social și fizic, iar alimentația sa, bazată pe dieta mediteraneană și un consum frecvent de iaurt, ar fi putut contribui la sănătatea microbiomului. Totuși, autorii studiului subliniază că longevitatea extremă este rezultatul unei combinații complexe de factori genetici și de mediu.

Cercetarea, publicată pe baza unui singur caz excepțional, are limite evidente. Chiar și așa, ea se adaugă unui număr tot mai mare de studii care arată că vârsta foarte înaintată nu este, în mod inevitabil, sinonimă cu boala.

Pentru oamenii de știință, Maria Branyas a oferit o oportunitate rară de a explora mecanismele biologice care pot face posibilă o viață extrem de lungă și relativ sănătoasă.

Concluzia cercetătorilor este clară: îmbătrânirea și degradarea severă a sănătății nu sunt neapărat legate între ele. Înțelegerea acestor excepții ar putea deschide, în viitor, noi direcții pentru identificarea biomarkerilor unei îmbătrâniri sănătoase și pentru strategii menite să prelungească speranța de viață.