Dacia cu istoric incomplet: ce documente merită să ceri înainte să plătești avansul
Când cumperi o Dacia second hand, istoricul incomplet este cea mai mare sursă de costuri „invizibile”. Nu pentru că mașina ar fi automat problematică, ci pentru că tu nu mai poți decide corect ce urmează la întreținere. Fără documente, nu știi dacă distribuția a fost făcută, dacă reviziile au fost regulate, dacă au existat accidente sau dacă kilometrii sunt reali.
Avansul este momentul în care pierzi pârghia. După ce ai dat bani, discuția se mută de la „dovedește-mi” la „ai încredere”. De aceea merită să ai o listă scurtă, dar fermă, de documente și verificări pe care le ceri înainte să plătești orice sumă, indiferent cât de convingător pare vânzătorul.
Documentele care îți arată identitatea reală a mașinii
Începe cu actele de bază: talonul (certificatul de înmatriculare), cartea de identitate a vehiculului (CIV) și un act care dovedește proprietatea și dreptul de vânzare. Verifică dacă seria VIN din acte bate cu VIN-ul de pe caroserie și din zona parbrizului. O neconcordanță aici este motiv suficient să te oprești.
Cere istoricul ITP-urilor și orice document de service, chiar dacă sunt doar facturi. O factură simplă cu dată, kilometri și operațiuni (ulei, filtre, plăcuțe, distribuție) valorează mult mai mult decât o poveste despre „a fost întreținută impecabil”. Dacă mașina a trecut pe la reprezentanță sau service-uri mari, cere și rapoarte sau printuri din sistem, acolo unde există.
Foarte util este un raport de tip istoric kilometri și evenimente, din surse oficiale disponibile în România, care îți poate arăta citiri de kilometraj în timp. Dacă istoricul e incomplet, caută măcar continuitate: kilometri în creștere, fără salturi înapoi. Pentru Dacia, verificarea campaniilor de rechemare după VIN poate fi și ea relevantă, mai ales dacă vorbim de modele cu actualizări sau campanii pe componente.
Ce ceri ca să nu plătești „povestea”, ci realitatea tehnică
Dacă vânzătorul nu are dovezi despre distribuție, tratează distribuția ca nefăcută și calculează bugetul ca atare. La multe motoare, o distribuție ignorată nu înseamnă doar întreținere amânată, ci risc major de avarie. La fel cu uleiul: dacă nu ai dovadă de revizie recentă, presupune că trebuie făcută imediat și include asta în negociere.
Înainte de avans, cere o verificare într-un service ales de tine sau măcar o inspecție într-un atelier neutru. Nu e vorba de „diagnoză scumpă”, ci de o listă de realități: jocuri la suspensie, scurgeri, stare frâne, grosime discuri, uzură anvelope, eventuale erori. Dacă vânzătorul refuză, ai primit deja cel mai important răspuns.
Cere clar și istoricul de daune: poze vechi, facturi de reparații, devize de la asigurare dacă există. Nu orice revopsire e o tragedie, dar lipsa transparenței este. La final, păstrează regula simplă: avansul îl dai doar când actele sunt coerente, VIN-ul e verificat, istoricul minim există și ai o imagine clară despre următoarele cheltuieli.