Desertul tradițional de sărbători pe care astăzi prea puțini români îl mai prepară. Este ideal pentru masa de Revelion
Când ne gândim la masa de sărbători, majoritatea românilor își imaginează sarmale aburinde, piftie, cârnați de casă și, desigur, cozonac. Aceste preparate sunt nelipsite din casele din întreaga țară, dar bucătăria de Crăciun sau Anul Nou a României a fost întotdeauna mult mai bogată și diversă. Unele dintre deserturile tradiționale care odinioară erau obișnuite la mesele de sărbătoare aproape au dispărut din meniurile moderne, păstrate doar în amintirea bunicilor sau în satele unde tradițiile sunt încă respectate.
Un desert tradițional delicios
Un exemplu elocvent este Pelincile Domnului, un desert autentic de sărbători aproape uitat astăzi, dar care merită redescoperit pentru masa de Revelion sau de Ajun. Acest preparat era specific zonei Moldovei și reprezenta o parte importantă a bucătăriei festive locale. Numele său provine de la asemănarea cu scutecele pruncului Iisus, simbolizând puritatea și legătura profundă cu nașterea lui Hristos în noaptea sfântă.
Pelincile Domnului sunt turete subțiri, coapte pe plită sau în cuptor, tradițional numite și julfă sau turte de Ajun, și aveau o semnificație ritualică puternică. În mod tradițional, aceste turte erau umplute cu julfa – o cremă făcută din semințe de cânepă, ingredient dificil de găsit astăzi, ceea ce a condus la adaptări ale rețetei în timp. În multe gospodării actuale, umplutura este înlocuită cu nucă, dovleac sau chiar halvă, ingrediente mai accesibile dar care păstrează farmecul tradițional al desertului.
Cum se prepară
Procesul de preparare începe cu un aluat simplu, din făină, apă și sare, din care se obțin turte foarte subțiri ce se coc până când devin ușor crocante. Ulterior, acestea sunt înmuiate într-un sirop dulce și așezate în straturi alternând cu umplutura aleasă. Desertul se lasă să se odihnească pentru câteva ore sau chiar o zi întreagă, pentru ca foile să se frăgezească și aromele să se îmbine armonios.
Pe vremuri, Pelincile Domnului erau pregătite cu mare grijă în Ajunul Crăciunului și oferite cu generozitate familiei, vecinilor sau chiar nevoiașilor, ca un gest de bunăvoință și comuniune. În unele sate din Moldova, tradiția încă este vie, iar femeile vârstnice continuă să le prepare în mod autentic, păstrând astfel o pagină importantă din patrimoniul culinar românesc.
Într-o epocă în care conservatorismul culinar este tot mai puțin vizibil și rețetele moderne domină bucătăriile urbane, redescoperirea unor preparate precum Pelincile Domnului poate aduce un plus de autenticitate mesei de Revelion. Nu doar gustul bogat și tradițional, dar și povestea acestui desert îl transformă într-un punct de atracție pentru cei care vor să păstreze vie cultura gastronomică românească.
Pentru mulți, incluzând astfel de deserturi uitate printre preparatele moderne poate fi o punte între generații, un mod de a onora tradiția și de a experimenta din nou gusturi ce odinioară erau parte integrantă din sărbătoarea Crăciunului și a Revelionului.