Relicva ieslei lui Iisus, păstrată la Roma. Povestea bucăților de lemn venite din Betleem

Puține relicve creștine stârnesc atâta emoție și interes precum cele asociate Nașterii lui Iisus. Printre ele se numără și așa-numita „Sfântă Iesle”, un set de fragmente din lemn care, potrivit tradiției, ar proveni din ieslea în care a fost așezat Pruncul Iisus la Betleem. Astăzi, aceste bucăți sunt păstrate într-un relicvariu de aur și argint în Basilica Santa Maria Maggiore din Roma și reprezintă una dintre cele mai vechi și mai venerate relicve legate de Crăciun. Istoria lor îmbină credința, contextul politic al Antichității târzii și cercetarea istorică modernă.

Relicva nu impresionează prin dimensiuni sau aspect, ci prin semnificație. Cinci bucăți modeste de lemn, aparent banale, au traversat secolele, războaiele și schimbările de imperii, fiind considerate martori materiali ai unuia dintre cele mai importante momente din istoria creștinismului.

Primele informații clare despre aceste fragmente de lemn datează din secolul al VII-lea. În anii 640, Ierusalimul a fost cucerit de armatele musulmane, iar patriarhul Sophronius, conștient de riscurile la care erau expuse relicvele creștine, a decis să trimită la Roma mai multe obiecte sacre pentru a fi protejate. Printre ele se aflau și bucățile considerate a fi rămășițe ale Sfintei Iesle.

Sophronius i le-a încredințat papei Teodor I, cerându-i explicit să le păstreze în siguranță. De atunci, fragmentele nu au mai părăsit Roma, fiind adăpostite în Basilica Santa Maria Maggiore, una dintre cele mai vechi și importante biserici dedicate Fecioarei Maria. Lăcașul a primit, în timp, supranumele de „Sfânta Maria a Ieslei” sau „Betleemul Occidentului”, tocmai datorită acestei relicve.

Horoscop marți, 3 februarie 2026. Zi dificilă pentru două zodii, pot pierde o sumă importantă de bani

Cele trei zodii cu noroc la bani în săptămâna 2-8 februarie 2026. Vin câştiguri din multe direcţii

De-a lungul secolelor, relicva a fost mutată și reambalată de mai multe ori. Un episod notabil a avut loc la sfârșitul secolului al XVIII-lea, când trupele lui Napoleon au jefuit un relicvariu mai vechi care adăpostea bucățile de lemn. Deși containerul a fost furat, fragmentele au fost lăsate în urmă și au rămas în bazilică. În 1802, papa Pius al IX-lea a comandat actualul relicvariu din aur, argint și sticlă, care este folosit și astăzi.

Ce știm despre lemnul Sfintei Iesle

Relicva este formată din cinci bucăți de lemn, două mai lungi și trei mai scurte, cu dimensiuni cuprinse între aproximativ 64 și 85 de centimetri. Potrivit monseniorului Piero Marini, custodele actual al relicvei, structura inițială ar fi fost una simplă: patru scânduri dispuse sub forma a două litere „X”, unite de o a cincea bucată centrală. Deasupra acestui cadru ar fi fost așezat paie, exact așa cum erau construite ieslele pentru animale în zona Palestinei în secolul I î.Hr.

Prima analiză științifică a relicvei a fost realizată în 1894 de abatele Giuseppe Cozza-Luzi. Studiul său a scos la iveală faptul că lemnul prezintă urme de deteriorare veche, găuri și resturi metalice, indicii clare că fragmentele au fost cândva parte dintr-un obiect asamblat. Analiza microscopică a unei așchii prelevate în secolul al XVII-lea a arătat că lemnul ar putea proveni de la un arbore de tip sicomor, specie răspândită în zona Ierusalimului antic.

Aceste observații, coroborate cu forma scândurilor și cu mărturiile istorice, l-au determinat pe Cozza-Luzi să concluzioneze că relicva ar putea proveni dintr-o iesle autentică din perioada Nașterii lui Iisus. Desigur, cercetarea nu poate demonstra cu certitudine absolută că este vorba despre ieslea menționată în Evanghelii, însă datele sunt compatibile cu această tradiție.

Semnificația religioasă și simbolică a relicvei

Evanghelia după Luca menționează explicit că Iisus s-a născut la Betleem și, din lipsă de adăpost, a fost așezat într-o iesle. Deși data exactă a Nașterii nu este cunoscută, majoritatea istoricilor plasează evenimentul între anii 6 și 4 î.Hr. În timp, acest detaliu aparent modest a devenit un simbol central al umilinței și al apropierii lui Dumnezeu de oameni.

Relicva Sfintei Iesle nu este venerată doar ca un obiect vechi, ci ca o legătură fizică cu acest mesaj teologic. De aceea, în fiecare an, în noaptea de Crăciun, mii de credincioși se adună la Santa Maria Maggiore pentru liturghia de la miezul nopții, dorind să se roage în apropierea lemnului despre care se crede că a fost martor la Naștere.

În 2019, fragmentele au fost restaurate, iar papa Francisc a decis să ofere un mic fragment Țării Sfinte, ca gest simbolic de întoarcere a relicvei la originile sale. Pe placa ce însoțește fragmentul se află inscripția latină „Ex cunis Iesu Infantis” – „Din leagănul Pruncului Iisus”.

Astfel, relicva Sfintei Iesle continuă să fie nu doar un obiect de patrimoniu, ci un punct de întâlnire între credință, istorie și cercetare. Simplitatea lemnului contrastează puternic cu bogăția semnificațiilor pe care le poartă, amintind, peste secole, de povestea Nașterii care a schimbat cursul lumii.