20 dec. 2025 | 09:35

Mâncarea tradițională de Crăciun în România uitată de români. Nu doar sarmale, piftie și cozonac se prepară pentru masa de sărbătoare

UTILE
Mâncarea tradițională de Crăciun în România uitată de români. Nu doar sarmale, piftie și cozonac se prepară pentru masa de sărbătoare
Masă de sărbătoare în România (Foto: Profimedia)

Când vine vorba despre masa de Crăciun în România, aproape toți românii se gândesc automat la sarmale, piftie, cârnați de casă și cozonac. Aceste preparate au devenit simboluri incontestabile ale sărbătorilor de iarnă, însă gastronomia tradițională românească este mult mai bogată și mai diversă. Printre mâncărurile vechi, aproape uitate astăzi, se numără și „Pelincile Domnului”, un preparat cu o puternică încărcătură simbolică, gătit mai ales în satele din Moldova, Bucovina și zonele de nord ale Munteniei.

Mâncarea tradițională de Crăciun în România uitată

„Pelincile Domnului” este un preparat tradițional legat direct de sărbătoarea Nașterii Domnului, numele său făcând trimitere la scutecele în care, potrivit tradiției creștine, a fost înfășat Pruncul Iisus. Mâncarea se pregătea în Ajun sau chiar în ziua de Crăciun și era considerată un fel de mâncare cu rol ritualic, menit să aducă binecuvântare, sănătate și belșug în gospodărie.

Rețeta diferă ușor de la o regiune la alta, însă baza este relativ simplă. Pelincile Domnului sunt foi subțiri de aluat, asemănătoare foilor de plăcintă, coapte sau fierte, care se așază în straturi, asemenea unor „scutece”. Între straturi se pune un amestec dulce sau sărat, în funcție de obiceiul locului. În multe zone, umplutura era făcută din nucă măcinată, miere sau zahăr, uneori cu mac, iar peste foi se turna lapte cald sau sirop. În alte părți, preparatul avea o variantă sărată, cu brânză dulce de vaci sau chiar cu lapte și unt.

Turte cu julfa sau Pelincile Domnului (Foto: Bucate-Aromate.ro)

Turte cu julfa sau Pelincile Domnului (Foto: Bucate-Aromate.ro)

Prepararea Pelincilor Domnului, o activitate de familie

Prepararea „Pelincilor Domnului” era adesea o activitate de familie, la care participau mai multe generații. Femeile întindeau foile subțiri de aluat, iar copiii erau lăsați să ajute la așezarea straturilor. Se spunea că, dacă pelincile ies frumoase și bine așezate, anul care vine va fi liniștit și bogat. În unele sate, preparatul era dus și la biserică pentru a fi sfințit, apoi era împărțit rudelor sau vecinilor, ca semn de pace și bună înțelegere.

Astăzi, „Pelincile Domnului” sunt din ce în ce mai rar întâlnite pe mesele de Crăciun. Ritmul vieții moderne, lipsa timpului și orientarea către preparate mai cunoscute sau mai ușor de cumpărat au dus la uitarea acestui obicei culinar. Totuși, în unele gospodării din mediul rural sau în cadrul unor festivaluri de tradiții, rețeta este încă păstrată și transmisă mai departe.

Redescoperirea unor preparate precum „Pelincile Domnului” nu înseamnă doar diversificarea meniului de sărbători, ci și o reconectare cu tradițiile, credința și identitatea culturală românească. Masa de Crăciun poate fi mai mult decât o succesiune de feluri consacrate – poate deveni o adevărată poveste despre trecut, familie și sacralitatea sărbătorii.