Brânza grasă, asociată cu un risc mai mic de demență, într-un studiu lung de 25 de ani

Un studiu amplu realizat în Suedia aduce un rezultat care contrazice unele reflexe vechi din nutriție: consumul zilnic de brânză cu un conținut ridicat de grăsime pare să fie asociat cu un risc mai mic de demență pe termen lung. Nu este vorba despre o promisiune de tip „aliment-minune”, ci despre o legătură statistică observată într-o cohortă mare, urmărită timp de aproximativ un sfert de secol.

Demența rămâne una dintre cele mai dificile provocări ale sănătății publice, mai ales pentru că tratamentele curative sunt limitate, iar prevenția se bazează pe un set de factori interconectați: vârstă, genetică, sănătate cardiovasculară, educație, stil de viață și dietă. În acest context, orice asociere consistentă între un obicei alimentar și un risc mai mic merită analizată, chiar dacă nu oferă încă un mecanism clar.

Cercetarea a folosit date dintr-un proiect observațional cunoscut, desfășurat în Malmö, Suedia, care urmărește legătura dintre alimentație și diverse rezultate de sănătate. În analiză au intrat 27.670 de adulți, iar monitorizarea s-a întins pe aproximativ 25 de ani. De-a lungul perioadei de urmărire, 3.208 participanți au dezvoltat demență, ceea ce a permis comparații între subgrupuri cu obiceiuri alimentare diferite.

Dieta a fost evaluată la începutul studiului, printr-o combinație de instrumente: jurnal alimentar pe 7 zile, chestionar de frecvență și interviu detaliat despre preparare și obiceiuri. În esență, cercetătorii au încercat să prindă cât mai fidel „fotografia” alimentației de la start, apoi au corelat această fotografie cu riscul de diagnostic de demență în deceniile următoare.

Obiectul colorat care a apărut pe mormântul Rodicăi Stănoiu, după ce a fost înmormântată a doua oară. A fost lăsat de o persoană dragă

Horoscopul chinezesc pentru weekendul 20–21 decembrie 2025. Se anunţă schimbări importante la final de an

Un aspect esențial este definiția folosită pentru „brânză grasă”: produse cu peste 20% conținut de grăsime. În această categorie intră multe sortimente populare, de la brie și gouda la cheddar, parmezan, gruyere sau mozzarella, în funcție de rețetă și procesare. Studiul s-a concentrat pe cantitatea consumată, nu pe un singur tip de brânză.

Ce diferențe au apărut între cei care mănâncă mult și cei care mănâncă puțin

Rezultatul central: persoanele care consumau cel puțin 50 de grame pe zi de brânză grasă au avut un risc mai mic de demență, comparativ cu cei care consumau sub 15 grame pe zi. Ca imagine simplificată a proporțiilor observate, în grupul cu aport mai mare s-a văzut un procent mai mic de cazuri de demență decât în grupul cu aport foarte mic, iar diferența a rămas detectabilă statistic.

După ajustări pentru factori precum vârsta, sexul, nivelul de educație și calitatea generală a dietei, asocierea a indicat aproximativ un risc cu 13% mai mic pentru „demență de orice tip” la cei cu consum zilnic ridicat de brânză grasă. Acest tip de ajustare este important, fiindcă încearcă să reducă influența altor variabile care ar putea explica diferența (de exemplu, faptul că persoane cu educație mai ridicată pot avea, în medie, și alte obiceiuri sănătoase).

În schimb, pentru brânza cu conținut scăzut de grăsime nu s-a observat aceeași asociere. Nici laptele (indiferent de procentul de grăsime) și nici produsele lactate fermentate precum iaurtul sau kefirul nu au arătat o legătură similară în această analiză. Pentru unt, rezultatele au fost mai neclare, cu indicii amestecate în funcție de cantitate și de tipul de analiză, ceea ce sugerează că nu toate lactatele se comportă la fel în relație cu riscul cognitiv.

Aceste diferențe între produse sunt un detaliu care ridică sprâncene: dacă efectul ar fi „doar despre grăsime”, te-ai aștepta ca mai multe lactate grase să se miște în aceeași direcție. Faptul că brânza iese în evidență poate însemna că matricea alimentului contează (cum e produs, ce compuși se formează la maturare, cum se consumă în contextul dietei) sau, alternativ, că brânza e un marker pentru un tip de alimentație și stil de viață care nu a fost surprins complet de ajustări.

De ce asocierea nu înseamnă cauzalitate și ce întrebări rămân deschise

Chiar dacă rezultatul e tentant, natura studiului impune prudență. Fiind observațional, nu poate demonstra că brânza grasă „protejează” direct împotriva demenței. Poate doar să arate că, în acest eșantion și în aceste condiții, consumul mai ridicat a mers mână în mână cu un risc mai mic. Ca să vorbim despre cauzalitate, ar fi nevoie de confirmări în alte populații și de designuri care pot controla mai strict variabilele de confuzie.

O limitare majoră este faptul că dieta a fost măsurată o singură dată, la început, iar între timp au trecut aproximativ 25 de ani. Este foarte probabil ca mulți participanți să-și fi schimbat obiceiurile alimentare, greutatea, nivelul de activitate sau medicația. Or, aceste schimbări pot influența riscul de demență, iar o singură „fotografie” inițială nu surprinde întreaga poveste. În plus, există mereu posibilitatea ca persoane care mănâncă mai multă brânză să aibă și alte caracteristici (de la statut socio-economic la tipare culturale) care pot fi greu de măsurat perfect.

Rămâne și întrebarea mecanismului: ce anume ar putea explica asocierea? Sunt ipoteze posibile, dar nimic nu e stabilit: compuși bioactivi specifici brânzeturilor maturate, efecte asupra metabolismului lipidic, interacțiuni cu sănătatea vasculară, ori chiar modul în care brânza e consumată (de exemplu, ca parte dintr-o masă care include și alți nutrienți). În paralel, cercetarea despre dietă și creier are rezultate uneori inconsistente, tocmai pentru că e extrem de greu să separi un aliment de restul vieții cuiva.

În final, studiul adaugă o piesă interesantă într-un puzzle complicat: nuanțează ideea că „grăsimile din lactate” ar trebui automat privite ca un bloc omogen și arată că anumite produse pot avea asocieri diferite cu riscul cognitiv. Pentru concluzii ferme va fi nevoie de replicare, de măsurători repetate ale dietei în timp și de investigații care să explice, pas cu pas, de ce ar apărea această legătură.