Europa intră în epoca AI, dar și aici România rămâne în urmă: câți folosesc inteligența artificială, în ce contexte și de ce o evită mulți

Inteligența artificială generativă a devenit, în doar câțiva ani, un instrument prezent în tot mai multe vieți din Europa, de la sarcini simple în viața privată până la utilizări la muncă și în educație. Totuși, ritmul de adoptare rămâne inegal, iar România se află printre țările cu cea mai mică utilizare, chiar într-un moment în care Uniunea Europeană vorbește tot mai apăsat despre digitalizare, competitivitate și reguli noi pentru tehnologiile emergente.

În 2025, 32,7% dintre europenii cu vârste între 16 și 74 de ani au declarat că au folosit instrumente de inteligență artificială generativă. Asta înseamnă aproape o persoană din trei, un prag simbolic într-o perioadă în care AI-ul a intrat în conversația publică la scară mare. Însă, dincolo de cifra globală, contează în ce mod este folosită tehnologia și cine rămâne în urmă.

Unde se folosește AI în viața de zi cu zi și cum arată harta adoptării în UE

Conform datelor Eurostat, utilizarea rămâne, în primul rând, personală. În 2025, 25,1% dintre europeni au spus că folosesc AI generativă în scopuri personale. În paralel, 15,1% au declarat utilizarea în contexte profesionale, iar 9,4% în educația formală. Procentele nu descriu „la ce anume” o folosesc oamenii, ci arată cât de des apare AI-ul în aceste trei zone mari de viață: acasă, la muncă și la școală.

Diferențele între țări sunt însă foarte mari. Danemarca conduce clasamentul, cu 48,4% dintre persoane folosind AI generativă, urmată de Estonia (46,6%) și Malta (46,5%). La polul opus se află Bulgaria (22,5%), Italia (19,9%) și România (17,8%). Cu alte cuvinte, România nu este doar sub media UE, ci se situează în grupul celor mai puțin activi utilizatori ai AI-ului, într-un an în care tehnologia se normalizează în multe state europene.

De ce încă nu o folosesc majoritatea europenilor și ce se întâmplă în educație și la job

În ciuda creșterii, peste două treimi dintre cetățenii UE nu folosesc încă astfel de instrumente. Principalul motiv invocat este lipsa nevoii: 39% spun că pur și simplu nu au de ce să folosească AI. În unele țări, această percepție este și mai puternică, precum Germania și Polonia, unde aproape jumătate sau chiar peste jumătate dintre respondenți invocă exact acest argument.

Mai există și alte bariere: 8% spun că nu au suficiente cunoștințe, 5% declară că nici nu știau de existența acestor instrumente, iar 4% indică temeri legate de confidențialitate și securitatea datelor. Aceste cifre conturează o realitate importantă: frâna nu e doar tehnologică, ci și culturală, educațională și legată de încredere.

În educație, adopția este la fel de contrastantă. În unele state, AI-ul începe să fie prezent în procesul de învățare, în timp ce în altele utilizarea rămâne marginală. De exemplu, Suedia este în frunte la utilizarea AI în educație, cu 20% dintre persoane declarând că au folosit AI în ultimul trimestru, în timp ce Ungaria se află la coadă, cu sub 1%.

Interesant este că, la nivelul profesorilor, datele indică o adopție uneori mai rapidă decât cea din populația generală. Într-un studiu internațional despre predare și învățare, ponderea profesorilor care folosesc AI variază puternic, de la valori scăzute în unele țări până la peste jumătate în altele. În același timp, digitalizarea educației se vede și printr-un trend mai larg: în 2025, 16% dintre europeni au urmat cursuri online, iar 17% au interacționat online cu profesori sau alți cursanți.

În mediul profesional, AI-ul intră gradual și în companii, însă adoptarea este departe de a fi uniformă. În unele state și sectoare, tehnologia este folosită mai ales pentru sarcini legate de procesarea limbajului, automatizare, marketing sau optimizarea proceselor. În altele, utilizarea rămâne timidă, cu diferențe evidente între firmele mari și cele mici, dar și între domenii precum IT&C și industriile tradiționale.