Craterul „fluture” de pe Marte, în imagini noi: aripi netede și urme de apă veche

Agenția Spațială Europeană a publicat o serie de imagini noi, generate digital, care scot în evidență unul dintre cele mai neobișnuite peisaje de pe Marte: un crater de impact asimetric, cu „aripi” care îl fac să semene cu un fluture uriaș. Structura, sculptată în urmă cu milioane de ani, are dimensiuni comparabile cu un oraș și oferă indicii despre un trecut în care gheața îngropată sub sol putea interacționa violent cu energia unui impact.

Craterele de pe Marte sunt, de regulă, aproape circulare și distribuie materialul aruncat în jurul lor relativ uniform. Aici, însă, forma spune o poveste diferită: asteroidul care a lovit planeta a intrat la un unghi neobișnuit de mic, iar „semnătura” acelui unghi s-a păstrat sub forma a două lobi de material ejectat, întinși în direcții opuse, ca niște aripi.

Craterul se află în regiunea Idaeus Fossae, o zonă foarte accidentată din câmpiile nordice ale planetei, descrisă ca având și un trecut vulcanic. Este un crater oval, încă fără un nume oficial, cu o întindere de aproximativ 20 de kilometri de la est la vest și 15 kilometri de la nord la sud. Raportat la repere terestre, e suficient de mare încât să poți imagina o insulă de dimensiunea Manhattanului „așezată” în interiorul lui, de-a curmezișul podelei.

Imaginile recente nu sunt fotografii clasice, ci reprezentări computerizate construite din date topografice colectate de sonda Mars Express, care scanează Marte încă din 2003. Practic, relieful este reconstruit în 3D, iar rezultatul poate fi „privit” din unghiuri imposibile pentru o cameră obișnuită, inclusiv într-o animație care simulează o orbitare de tip „zbor cu elicopterul” în jurul craterului. Genul acesta de vizualizare are o miză clară: îți arată nu doar forma, ci și diferențele de textură și altitudine, adică exact detaliile care pot trăda procese geologice.

Horoscopul zilei de joi, 18 decembrie 2025. Seara aduce vești plăcute pentru nativii Rac

Horoscop miercuri, 17 decembrie: ziua deciziilor importante și a clarificărilor necesare

De ce arată ca un fluture? În loc ca materialul rezultat din impact să fie aruncat ca un inel uniform în jurul craterului, unghiul mic a făcut ca ejecta să se distribuie inegal, în două direcții dominante. Așa apar cele două „aripi” de teren ridicat, spre nord și spre sud, iar podeaua craterului rămâne neregulată, cu un aspect descris ca fiind apropiat de o nucă: denivelat, „buburos”, complex.

Aripi netede, podea „nucă”: indiciul gheții și al apei eliberate

Cea mai interesantă observație din noile date nu este doar forma de insectă, ci contrastul dintre aripi și interior. Echipa ESA a remarcat că aripile par mult mai netede decât podeaua craterului, care rămâne granuloasă și plină de neregularități. O diferență atât de clară sugerează că cele două zone nu au trecut prin aceleași procese după impact sau, mai exact, că materialul din aripi s-a comportat altfel în momentul formării.

Explicația propusă se leagă de un termen geologic care sună tehnic, dar are o imagine intuitivă: „fluidizare”. În acest caz, ideea este că materialul aruncat în exterior a fost amestecat cu apă, devenind temporar mai „curgător”, mai capabil să se întindă și să se așeze într-un strat neted. Pe Marte, apa lichidă stabilă la suprafață este rară în prezent, însă gheața îngropată nu este un concept exotic. Dacă, sub crater, exista gheață în straturi, energia impactului ar fi putut s-o topească rapid, eliberând apă care s-a amestecat cu praful și rocile din ejecta, „îmblânzind” textura aripilor.

Cu alte cuvinte, craterul nu este doar o cicatrice lăsată de un asteroid, ci un indiciu despre ce se afla sub suprafață în acel moment: suficientă gheață încât să schimbe comportamentul materialului aruncat. Când vezi aripi mai netede decât interiorul, nu e doar estetică, e o diferență de fizică și chimie. Și chiar dacă nu știm încă exact când s-a produs impactul, semnalul acesta indică un episod în care apă (măcar pentru scurt timp, la nivel local) a jucat un rol direct în forma finală.

Rămân, totuși, multe necunoscute. Nu este clar nici momentul exact al formării craterului, nici dimensiunea și viteza asteroidului care a generat structura. Există chiar posibilitatea ca fragmente ale corpului care a lovit Marte să se mai afle în interiorul craterului, un detaliu care, dacă ar fi confirmat, ar putea ajuta la reconstrucția evenimentului.

Un crater rar, o lecție despre Marte și despre „animalele” pe care le vedem pe planeta roșie

Craterele de tip „fluture” sunt considerate extrem de rare tocmai pentru că au nevoie de un set de condiții precise: unghi de impact mic, energie suficientă, geologie locală care să păstreze semnătura ejectei și, în unele cazuri, straturi de gheață care să modifice materialul aruncat. Din acest motiv, ele sunt folosite ca instrumente naturale pentru a înțelege nu doar ce s-a întâmplat la suprafață, ci și ce se ascunde sub ea. Forma „aripilor” poate spune ceva despre direcția de zbor a asteroidului, despre forța impactului și despre proprietățile terenului.

Nu este nici primul astfel de crater observat pe Marte. În 2006, la câțiva ani după ce Mars Express a început să cartografieze planeta, sonda a surprins un alt crater „fluture” în regiunea Hesperia Planum, în zonele sudice ale planetei. Acela este mai alungit și, pentru unii, pare și mai „insectoid”. Compararea celor două structuri ajută la conturarea unei clase de fenomene: același tip de „semnătură” de impact, dar cu variații care țin de unghi, viteză, compoziție și stratificația solului.

Interesant este și felul în care astfel de descoperiri sunt comunicate publicului: Marte devine, din nou, o planetă a „formelor familiare”. De-a lungul timpului, rovere și orbitere au surprins roci care par broaște țestoase, structuri care amintesc de corali sau crăpături de gheață numite popular „păianjenii de pe Marte”. În 2024, datele Mars Express au fost folosite și pentru a evidenția o formațiune sub polul nord care, privită de sus, a fost comparată cu o siluetă de câine. Aceste asocieri sunt un exemplu clasic de pareidolie: tendința creierului uman de a recunoaște tipare familiare în forme aleatorii.

Totuși, dincolo de amuzamentul „animalelor” marțiene, craterul-fluture din Idaeus Fossae rămâne un obiect de studiu serios. Aripile sale netede, posibil „fluidizate” de apă provenită din gheață topită, sunt un indiciu direct că, sub suprafața aparent uscată, Marte a avut (și poate încă are, sub formă de gheață) resurse care pot schimba radical comportamentul geologic al terenului. Iar când o singură lovitură cosmică poate dezvălui asemenea detalii, un „fluture” de 20 de kilometri devine mai mult decât o curiozitate: devine o fereastră spre trecutul violent și, surprinzător, umed al planetei roșii.