Niciodată nu a fost mai rentabil să stochezi energia de la fotovoltaice. Cât costă bateriile, prețul a atins un prag istoric

Până nu demult, energia solară avea o problemă simplă: e ieftină când e soare, dar nu neapărat când ai tu nevoie de ea. Asta a făcut ca multe proiecte fotovoltaice să fie nevoite fie să vândă ieftin la prânz, fie să accepte limitări în rețea, fie să rămână dependente de alte surse seara și noaptea.

În 2025, însă, economia stocării a început să arate altfel. O analiză publicată de think tank-ul Ember indică faptul că, în piețe din afara Chinei și a SUA, costul nivelat al stocării (LCOS) pentru baterii la scară de rețea a coborât la 65 $/MWh (octombrie 2025), un prag care schimbă calculele pentru „solar plus baterii” și îl apropie de zona de investiție evidentă, nu doar posibilă.

De ce pragul de 65 $/MWh schimbă jocul pentru fotovoltaice

LCOS, pe scurt, este costul complet al energiei „livrate” de sistemul de baterii de-a lungul vieții lui, luând în calcul investiția, finanțarea, eficiența, degradarea și operarea. Când LCOS scade, nu înseamnă doar că bateriile sunt mai ieftine la achiziție, ci că energia mutată din zi în noapte devine suficient de accesibilă încât să concureze cu alternativele clasice de echilibrare.

Ember arată și o metodă intuitivă de a privi impactul: dacă muți aproximativ jumătate din producția solară din timpul zilei către seară/noapte, costul stocării la 65 $/MWh ar adăuga în jur de 33 $/MWh la energia solară. Raportat la un preț mediu global al solarului în 2024 de 43 $/MWh, rezultatul ar fi un „solar dispecerizabil” de circa 76 $/MWh, adică energie care începe să semene cu un produs livrabil oricând, nu doar „la prânz”.

Pragul acesta contează și pentru că schimbă poziția solarului în sistem. Nu mai e doar sursa ieftină care creează vârfuri de producție și prețuri mici în orele de zi, ci o sursă care poate fi programată mai aproape de consum. În multe țări, asta se traduce în proiecte care câștigă licitații, obțin finanțare mai ușor și pot oferi rețelei servicii de echilibrare, nu doar energie brută.

Cât costă bateriile în 2025 și de unde vine scăderea

În analiza Ember, un reper important este costul unui sistem complet, conectat la rețea, pentru proiecte cu durată lungă (patru ore sau mai mult): aproximativ 125 $/kWh (octombrie 2025), pentru piețe din afara Chinei și SUA. Ember desparte această sumă în două componente mari: echipamentul de bază livrat (în jur de 75 $/kWh, în special din lanțul de aprovizionare chinez) și costurile de instalare plus racordare la rețea (încă aproximativ 50 $/kWh).

Merită observat că ieftinirea nu e atribuită doar hardware-ului. Ember menționează factori precum durată de viață mai mare, eficiențe mai bune și, foarte important, scăderea costurilor de finanțare acolo unde există modele clare de venit (de exemplu, licitații și contracte pe termen lung). Cu alte cuvinte, bateriile devin mai ieftine și pentru că devin mai „bancabile”: riscul este mai ușor de modelat, iar finanțarea se obține mai previzibil.

Și datele din alte surse de piață confirmă direcția, chiar dacă folosesc metodologii diferite. De exemplu, pv magazine a relatat despre calculele Ember privind LCOS la 65 $/MWh și despre scăderi accentuate în 2024 și 2025, în timp ce discuțiile din licitații (Italia, India, alte piețe) arată cât de agresiv a devenit prețul ofertelor, uneori ridicând întrebări despre viabilitatea pe termen lung a unor proiecte.

Ce înseamnă asta pentru România și pentru deciziile de stocare

Un detaliu care poate fi ratat ușor: cifrele Ember sunt despre baterii la scară de rețea, nu despre bateriile de acasă. La prosumatori, costul pe kWh instalat rămâne, de regulă, mai mare, iar amortizarea depinde mult de profilul tău de consum, de tarife, de compensare și de cât de mult reușești să crești autoconsumul. Chiar și așa, tendința de scădere la utility scale se vede de obicei în timp și în retail, pentru că echipamentele, standardizarea și volumul împing lanțul în jos.

Dacă ai deja fotovoltaice sau ești în faza de planificare, logica practică devine mai clară decât era în urmă cu doi-trei ani. În loc să te întrebi doar „merită baterie”, începi cu întrebări mai cuantificabile: cât consumi după apus, cât plătești pe kWh seara, ce pierzi prin export la prânz și cât valorează, pentru tine, să ai energie disponibilă în intervalele de vârf. Dacă ai un consum mare seara (electrocasnice, încărcare EV, pompă de căldură), calculele se pot înclina mai repede în favoarea stocării, chiar dacă nu prin aceleași prețuri ca în marile licitații.

În paralel, pentru sistemul energetic, pragul de 65 $/MWh contează fiindcă reduce costul de a integra mai mult solar fără să forțezi rețeaua sau să depinzi de soluții scumpe de rezervă. Pe termen scurt, asta se traduce în mai multe proiecte „solar plus stocare” care pot concura în licitații, iar pe termen mediu poate însemna ore mai puține cu prețuri extreme și o utilizare mai bună a producției regenerabile