Cum verifici corect o Dacia second hand: zone predispuse la uzură, rugină și improvizații
O Dacia second hand poate fi o alegere foarte bună dacă intri în cumpărare cu așteptări corecte. Mașinile sunt în general simple, ușor de întreținut și cu piese accesibile, dar exact simplitatea asta încurajează uneori reparațiile făcute „din ce s-a găsit” sau intervențiile ieftine care ascund probleme.
Când verifici o Dacia la mâna a doua, nu te concentra doar pe motor și kilometri. La prețurile din piață, uzura reală se vede mai des în caroserie, suspensie, direcție și interior. Iar acolo, o inspecție atentă te poate scuti de cheltuieli repetate după cumpărare.
Caroserie și rugină: unde te uiți prima dată
Începe cu zonele expuse la sare, apă și lovituri de pietre. Pragurile, pasajele roților, podeaua (în special în dreptul punctelor de sprijin), marginea inferioară a ușilor și zona din jurul aripilor sunt primele locuri unde apar urme de coroziune sau reparații cosmetice. Nu te opri la ce vezi „la lumină”. Uită-te pe dedesubt, caută diferențe de textură în vopsea, urme proaspete de antifonare și zone unde stratul pare aplicat neuniform.
Apoi verifică portbagajul și compartimentul roții de rezervă. Orice urme de apă, miros puternic de umezeală sau mochete rigidizate pot sugera infiltrații sau reparații după lovituri în spate. La fel, verifică în jurul parbrizului și la îmbinările elementelor: dacă ai diferențe mari de distanță între panouri sau șuruburi cu urme de cheie, e posibil să fi existat demontări după un incident.
Dacă ai acces la un raport de istoric, ajută, dar nu îl trata ca pe adevăr absolut. La mașinile mai vechi sau reparate în afara rețelei, istoricul poate fi incomplet. Inspecția vizuală rămâne esențială, mai ales pentru rugină și pentru urme de îndreptare sau sudură.
Uzură tehnică și improvizații: suspensie, interior, electrice
La partea tehnică, suspensia și direcția sunt locuri unde o Dacia poate arăta bine pe loc, dar să scoată bătăi la drum. La test, treci peste denivelări mici, repetate, frânează ușor de la 60–80 km/h și ascultă. Un cloncănit metalic poate însemna bielete antiruliu, bucșe, amortizoare sau capete de bară, iar dacă mașina „plutește” după o denivelare, amortizoarele pot fi obosite.
În interior, verifică scaunul șoferului și volanul. Dacă sunt foarte tocite la un kilometraj mic, ai un semn clasic de nepotrivire între uzură și cifre. Uită-te la pedale, la schimbător și la butoane: uzura uniformă spune o poveste coerentă, uzura ciudat de mare doar într-un loc spune că ceva nu se leagă.
La electrice, verifică toate funcțiile: geamuri, închidere centralizată, climatizare, multimedia, senzori. Multe improvizații se văd în spatele consolei: cabluri trase la întâmplare, adaptoare ieftine, siguranțe puse „după ureche”. Dacă vezi accesorii montate prost (camere, alarme, lumini), ia în calcul o revizie a instalației după cumpărare, fiindcă problemele electrice mărunte pot deveni enervante și greu de diagnosticat.