Cui rămâne averea dacă nu ai copii sau soţ/soţie: explicaţia oficială a avocaţilor
Atunci când o persoană decedează fără testament, legea română stabileşte o ordine clară a moştenitorilor, prin clase succesive chemate la moştenire. Prima cheamă la bunuri este formată din descendenţi (copii şi urmaşii lor), apoi ascendenţi (părinţi, bunici), apoi colateralii (fraţi, surori, nepoţi, urmează unchii, mătuşile, verii etc.), iar soţul supravieţuitor are un regim special de participare la succesiune, concurând cu oricare dintre aceste clase în condiţiile prevăzute de Codul civil.
Cum se împarte averea în lipsa soțului și a copiilor
Aceste reguli sunt prevăzute de normele succesorale din Codul civil şi sunt aplicate atât în procedura notarială, cât şi în instanţă. Dacă defunctul nu are soţ supravieţuitor şi nici copii, vor moșteni părinții și frații care mai sunt în viață. După cum precizează avocata Gabriela Ursărescu, într-un filmuleț publicat în mediul online: „Dacă defunctul nu are soț supraviețuitor și nici copii, vor moșteni părinții și frații care mai sunt în viață”.
Practic, în absenţa moştenitorilor direcţi (copii) şi a soţului, norma convoacă ascendenţii şi, în lipsa acestora, colateralii de grad apropiat (fraţi/surori şi descendenţii lor).
Procedura de dobândire a moştenirii poate fi simplă — acceptare sau renunţare făcută în faţa notarului — iar opţiunile succesorale (acceptare/renunţare) se înscriu în Registrul Naţional Notarial de Evidenţă a Opţiunilor Succesorale (RNNEOS). Notarul public instrumentează dezbaterea succesiunii, stabileşte moştenitorii şi întocmeşte actele necesare transmiterii drepturilor. Aceste aspecte practice sunt reglementate şi aplicate de notariatul român.
Ce se întâmplă dacă nu există niciun moștenitor
Sunt situaţii în care nu există niciun moştenitor legal sau testamentar. În acest caz succesiunea devine vacantă: patrimoniul decedatului se transmite comunei, oraşului sau municipiului în a cărui rază teritorială se afla ultimul domiciliu al defunctului sau, după cum dispune legea, altă autoritate locală competentă. Statul intră astfel în posesia bunurilor doar ca ultimă soluţie, după ce s-au verificat toate categoriile legale de moştenitori.
Este important să reţinem câteva consecinţe practice: rudele pot renunţa la moştenire (prin act autentic şi în termenul legal), iar acceptarea succesiunii poate fi cu sau fără beneficiu de inventar (pentru a proteja moştenitorul de datoriile succesiunii). De aceea, înainte de a lua o decizie, e utilă consultarea unui avocat sau a unui notar, care pot clarifica drepturile fiecărei clase succesionale şi consecinţele fiscale şi civile ale acceptării sau renunţării.
Dacă nu există soţ şi copii, legea cheamă mai întâi părinţii şi fraţii (sau descendenţii lor), aşa cum explică şi avocata Gabriela Ursărescu, iar doar în lipsa oricăror moştenitori legali sau testamentari, patrimoniul ajunge la autorităţile publice locale. Pentru cazuri concrete, analiza documentelor şi procedura notarială rămân paşii esenţiali.