Durată maximă concediu fără plată. Ce scrie în lege în 2025
Concediul fără plată rămâne o opțiune esențială pentru angajații care, în anumite momente ale vieții, au nevoie de timp liber fără întreruperea contractului de muncă. În 2025, regulile care definesc acest tip de absență sunt stabilite de Codul Muncii și de regulamentele interne ale angajatorilor, iar modul în care se determină durata acestui concediu diferă în funcție de scopul solicitării și de regulile aplicabile fiecărei categorii de personal.
Durata concediului fără plată, stabilită în funcție de scop și de regulamentele interne
Legislația nu stabilește o limită generală și obligatorie pentru concediul fără plată, iar acest aspect oferă un grad important de flexibilitate atât pentru angajați, cât și pentru angajatori. Codul Muncii precizează că perioada acordată pentru situații personale trebuie stabilită prin contractul colectiv de muncă sau prin regulamentul intern. Astfel, fiecare instituție sau companie poate adapta durata în funcție de activitate și de nevoile interne, fără a depăși cadrul legal.
Această abordare permite o gestionare variată a concediilor fără plată, în funcție de specificul fiecărui loc de muncă. În practică, angajații trebuie să consulte documentele interne ale angajatorului pentru a afla care este perioada maximă permisă în cazul lor, deoarece regulile diferă de la o organizație la alta.
Reglementări speciale pentru anumite categorii de personal
Există însă sectoare în care legislația impune limite clare. Un exemplu este cel al personalului auxiliar de specialitate și al personalului conex din instanțe și parchete. Pentru această categorie, regulamentul prevede o durată maximă de 90 de zile lucrătoare pe an, atunci când concediul fără plată este solicitat pentru rezolvarea unor situații personale deosebite. Această limită reprezintă o referință utilă pentru domeniile în care activitatea necesită o continuitate strictă.
Chiar și în aceste cazuri, durata este stabilită în funcție de situația invocată de angajat, însă nu poate depăși limita anuală prevăzută în regulamentul respectiv.
Cazurile în care nu există limită de durată pentru concediul fără plată
Legea prevede și situații în care concediul fără plată poate fi acordat fără o limită maximă. Printre acestea se află îngrijirea unui copil bolnav în vârstă de peste 3 ani sau însoțirea soțului, a unui părinte sau a unei rude apropiate la tratament în străinătate. În astfel de cazuri, perioada concediului depinde exclusiv de documentele medicale care justifică absența sau de durata tratamentului.
Aceste situații sunt tratate separat deoarece implică necesități urgente și imprevizibile, iar legea permite angajaților să beneficieze de timp liber atât timp cât este necesar, fără riscul de a depăși o limită impusă.
Concediul pentru formare profesională are reguli distincte
În cazul concediului fără plată acordat pentru formare profesională, Codul Muncii nu menționează o perioadă maximă. Angajații pot solicita o astfel de absență pe întreaga durată a programului de formare pe care îl urmează din propria inițiativă. Durata depinde, așadar, exclusiv de complexitatea și lungimea cursului sau programului de pregătire.
Un aspect important este acela că perioada concediului fără plată, în majoritatea situațiilor, nu se consideră vechime în muncă. Excepția o reprezintă concediile pentru formare profesională, pentru care legea acordă acest beneficiu.
Concluzie: reguli flexibile, adaptate nevoilor angajaților și angajatorilor
În 2025, durata maximă a concediului fără plată continuă să fie reglementată într-o manieră flexibilă. Pentru anumite categorii profesionale există limite clare, în timp ce pentru alte situații legea permite perioade nelimitate. În majoritatea cazurilor, durata este stabilită prin acordul părților și prin regulamentele interne, ceea ce oferă posibilitatea adaptării în funcție de nevoile concrete ale fiecărui angajat.