Un film Bollywood transformă Taj Mahalul din simbol al iubirii în sursă de dezbinare

De zeci de ani, Taj Mahalul este prezentat lumii ca una dintre cele mai mari declarații de dragoste din istorie: mausoleul ridicat de împăratul mogul Shah Jahan pentru soția sa, Mumtaz Mahal. Pentru milioane de turiști, ghizii repetă aceeași poveste – un amestec de romantism, artă și istorie. Dar un nou film bollywoodian, „The Taj Story”, încearcă să dinamiteze exact acest mit și să transforme monumentul într-un câmp de luptă ideologic.

Lansat în octombrie, filmul regizat de Tushar Goel pune sub semnul întrebării istoria oficială a Taj Mahalului și reciclează o teorie respinsă de comunitatea academică: ideea că monumentul nu ar fi de fapt un mausoleu islamic din secolul al XVII-lea, ci un vechi palat sau templu hindus „confiscat” și „repurpus” de conducătorii musulmani. Deși pelicula se deschide cu un disclaimer clar – „ficțiune”, fără pretenții de acuratețe istorică – mesajul ei ajunge să alimenteze un curent deja puternic în India: rescrierea trecutului într-o cheie naționalist-hindusă și marginalizarea minorității musulmane, conform CNN.

În centrul filmului se află personajul Vishu Das, un ghid turistic care aproape toată viața le-a povestit vizitatorilor legenda iubirii dintre Shah Jahan și Mumtaz Mahal. Criza începe când, brusc, își pierde credința în versiunea oficială și începe să se întrebe dacă tot ce a spus până atunci a fost o minciună. Într-una dintre scenele cheie, disperarea lui culminează cu o idee absurdă: să se facă „un test ADN pe Taj Mahal” pentru a lămuri odată pentru totdeauna adevărul. Concluzia personajului e sumbră: „Răspândim o minciună.”

De aici, filmul se transformă într-un lung proces în instanță, în care Das contestă istoria oficială a monumentului. În timp ce istorici și arheologi încearcă să apere documentele, inscripțiile și arhivele mogule care atestă construcția Taj Mahalului în secolul al XVII-lea, discursurile inflamator-emoționale ale ghidului – interpretat de Paresh Rawal, actor și fost deputat al partidului de guvernământ BJP – acaparează complet scena. Argumentele sunt amestecate cu acuzații la adresa „agendelor de stânga” și a „romantizării excesive a istoriei mogule”.

Zodiile care atrag noroc și abundență începând cu 8 decembrie. Vin bani din surse neaşteptate

Horoscop 8 decembrie 2025. Ziua marilor schimbări pentru trei zodii

Deși regizorul insistă că filmul „nu este despre hinduși sau musulmani”, structura narațiunii spune altceva. Personajele musulmane apar în roluri antagonice, de la ghidul rival care i se opune lui Das până la grupuri violente care atacă familia protagonistului. Pe afișul promovat inițial, contestat dur în India, se vedea chiar o imagine cu zeul Shiva ieșind din mormânt, sugerând vizual teoria că mausoleul ar ascunde, de fapt, o origine hindusă.

Istoricii resping categoric aceste idei. Cercetătoarea Swapna Liddle subliniază că perioada în care a fost construit Taj Mahalul este extrem de bine documentată: statul mogul era birocratic, lăsând în urmă registre, cronici, documente de proiect și detalii despre cheltuieli. Pentru o lucrare atât de amplă, dovezile sunt numeroase și coerente. Teoria că Tajul ar fi „Tejo Mahalaya” – un templu consacrat lui Shiva, rebranduit de musulmani – a fost demult catalogată drept fals istoric de Arheological Survey of India, instituția responsabilă cu patrimoniul.

Cinema, politică și rescrierea istoriei: cum se schimbă Bollywood în epoca Modi

„The Taj Story” nu este un caz izolat, ci face parte dintr-un val de producții bollywoodiene care folosesc pseudo-istorie și teme identitare pentru a reconstrui trecutul Indiei în cheie naționalistă. De la „The Kashmir Files” la „The Kerala Story”, mai multe filme recente au fost acuzate că diabolizează musulmanii, exagerează sau distorsionează fapte istorice și amplifică tensiuni religioase.

Schimbarea vine pe fondul celor peste zece ani de guvernare ai partidului Bharatiya Janata (BJP), condus de premierul Narendra Modi. În acest interval, scene întregi ale memoriei colective au fost remodelate: manuale școlare rescrise pentru a minimaliza rolul dinastiei mogule, străzi și orașe cu nume de inspirație islamică rebotezate, moschei contestate sau demolate sub pretextul unor „încălcări urbanistice”. În acest context, Taj Mahalul devine o țintă simbolică: un monument musulman transformat în emblemă națională, asociat totodată cu o epocă istorică pe care naționaliștii o privesc ca pe o perioadă de „invazie” și „umilință”.

Povestea filmului amintește și de trauma Babri Masjid, moscheea din Ayodhya demolată în 1992 de extremiști hinduși care susțineau că fusese ridicată peste un templu al zeului Rama. Distrugerea lăcașului a declanșat violențe interreligioase grave și a rămas, până azi, un simbol al luptei pentru „recuperarea” spațiilor sacre hinduse. Când un film popular repune în circulație teorii similare despre alt monument iconic, riscul este ca imaginarul colectiv să fie împins și mai mult în logica „noi versus ei”.

În același timp, filme percepute ca „insuficient de respectuoase” față de sensibilitățile hinduse au fost puternic sancționate, unele fiind retrase de pe platforme de streaming după campanii de presiune din partea grupărilor de dreapta. Pe acest fundal, Bollywood nu mai funcționează doar ca un oglindă culturală, ci și ca o scenă pe care se joacă marile bătălii pentru definirea identității naționale.

Taj Mahalul rămâne, dar povestea lui se fracturează

Paradoxal, „The Taj Story” nu este un succes masiv de box office. Cu încasări în jur de 2 milioane de dolari la un buget de 1,3 milioane, filmul nu a devenit blockbuster. Criticii de film l-au numit „un colaj de teorii conspiraționiste”, slab atât ca cinema, cât și ca propagandă. Și totuși, pentru o parte din public mesajul prinde: spectatori intervievați la ieșirea din sală vorbesc despre „adevărul care nu mai poate fi ascuns” și despre faptul că „nu și-au cunoscut istoria proprie”.

Aici stă pericolul real: pentru foarte mulți oameni, contactul principal cu istoria nu vine din arhive și studii academice, ci din filme, seriale și divertisment. Chiar dacă peliculele poartă eticheta „ficțiune”, emoția și repetiția transformă ficțiunea în „adevăr simțit”. Când povești precum „The Taj Story” devin din ce în ce mai numeroase, ele nu doar pun în discuție un monument, ci și modul în care India își înțelege trecutul plural, cu influențe hinduse, musulmane, persane și europene.

Taj Mahalul continuă să strălucească de pe malul râului Yamuna, cu aceeași geometrie perfectă și aceleași povestiri de dragoste șoptite de ghizi turiștilor. Dar în jurul lui, narațiunea se fragmentează. Pentru unii rămâne dovada unui trecut cosmopolit și a unei conviețuiri religioase complexe; pentru alții devine scena pe care se proiectează fantasme de revanșă istorică și revendicări identitare.

În acest sens, filmul controversat nu face decât să traducă pe limbaj cinematografic o dezbatere tot mai tensionată: cine are dreptul să spună povestea Indiei, iar mai ales ce bucăți de istorie sunt păstrate, reinterpretate sau șterse. Iar atunci când limitele dintre ficțiune și memorie colectivă se estompează, „marea poveste de iubire” a Taj Mahalului riscă să fie înlocuită de una mult mai întunecată – despre frică, diviziune și manipularea trecutului în numele politicii prezentului.