De ce vrea Google centre de date în spațiu până în 2027 și care este obstacolul uriaș pe care îl ignoră

Google a anunțat la începutul lui noiembrie 2025 inițiativa Project Suncatcher, un program „moonshot” care urmărește dezvoltarea unor constelații de sateliți capabile să funcționeze drept centre de date aflate pe orbită.

Ideea nu este complet nouă, însă a revenit în atenție după o declarație a CEO-ului Sundar Pichai într-un interviu la Fox News, când acesta a sugerat că, într-o zi, infrastructura digitală ar putea funcționa direct în spațiu pentru a utiliza, teoretic, energia solară abundentă disponibilă acolo.

Afirmația conform căreia Soarele produce „de 100 de trilioane de ori mai multă energie decât folosim pe Pământ” a atras atenția comunității științifice, nu pentru valoarea numerică, ci pentru contextul în care a fost prezentată.

Fizicieni și ingineri spațiali au subliniat că, deși cifra este corectă, ideea de a capta integral acea energie este, practic, imposibilă.

De ce energia solară din spațiu nu poate fi exploatată la scară totală

Datele Agenției Internaționale pentru Energie arată că, în 2023, consumul global de electricitate a fost de aproximativ 3,4 terawați, în timp ce Soarele produce 3,8 × 10²⁶ wați.

Diferența este colosală, dar tocmai această disproporție face ca ideea de a valorifica integral energia solară să fie complet nerealistă.

Pentru a capta toată lumina emisă de Soare, ar fi necesară o megastructură teoretică numită Dyson sphere – o construcție care ar înconjura complet steaua pentru a-i absorbi energia.

Numeroase studii au concluzionat însă că o astfel de structură nu poate fi realizată: nu există suficiente materiale în întregul Sistem Solar, tehnologia necesară lipsește, iar o astfel de carapace ar fi permanent destabilizată de perturbările gravitaționale și de impacturile cu asteroizi sau comete. Practic, orice sferă Dyson s-ar transforma rapid într-o structură găurită și inutilizabilă.

În realitate, panourile solare actuale pot capta doar o parte a spectrului luminos, iar chiar și în spațiu eficiența lor este limitată.

Chiar dacă, într-un viitor îndepărtat, materialele ar evolua semnificativ, ideea captării totale a energiei solare rămâne mai degrabă în zona speculațiilor SF.

Centre de date pe orbită: promisiuni, limite și alternative

Motivația din spatele conceptului de centre de date în spațiu este una cât se poate de pragmatică: infrastructura necesară pentru AI consumă din ce în ce mai multă energie și apă pentru răcire, ceea ce pune o presiune majoră pe resursele de pe Pământ. Google, de exemplu, a raportat o creștere de 51% a emisiilor sale, iar în 2026 este estimat că va ajunge la nivelul emisiilor întregii Japonii.

Space cooling, răcirea naturală în vid, și energia solară orbitală ar putea reduce aceste probleme. Însă a amplasa astfel de centre în spațiu presupune costuri uriașe, provocări tehnice majore și dificultăți de mentenanță, în special în situațiile în care o defecțiune necesită intervenție fizică.

Transmiterea volumelor masive de date înapoi pe Pământ adaugă o altă barieră, având în vedere limitările de lățime de bandă și necesitatea menținerii unor constelații complexe în poziții precise.

China a lansat în iunie Three-Body Computing Constellation, un proiect care testează procesarea datelor direct în spațiu pentru aplicații spațiale.

Scopul nu este însă înlocuirea centrelor de date terestre, ci eficientizarea analizelor pentru misiuni orbitale, reducând timpul necesar procesării pe Pământ.

Pentru proiecte mult mai mari, precum centre complete pentru AI, ar fi necesare rețele masive de panouri solare orbitale, ceea ce implică investiții uriașe și presupuneri optimiste privind scăderea costurilor de lansare, un scenariu care, deocamdată, nu se confirmă.

În timp ce expansiunea accelerată a centrelor de date consumă resurse imediate și pune presiune asupra sistemelor energetice, soluția nu poate fi amânată prin mutarea problemelor în spațiu.

Proiecte precum Suncatcher ridică întrebări importante despre viitorul infrastructurii digitale, dar până când tehnologia va permite astfel de ambiții, provocările reale rămân la sol, acolo unde trecerea la o industrie digitală sustenabilă este mai urgentă ca oricând.