Creatura din adâncurile oceanului care a pus cercetătorii în dilemă. Un tentacul misterios a fost găsit pe o plajă

Plimbarea liniștită pe o plajă din Aberdeenshire s-a transformat, pentru un localnic, într-o scenă desprinsă parcă dintr-un film SF. Printre valurile mici și nisipul umed, au apărut bucăți uriașe de tentacule roz, presărate cu ventuze, mult prea mari pentru caracatițele obișnuite care ajung de obicei la mal în nordul Scoției. Imaginea a fost suficientă cât să pună pe jar pasionații de natură și să pornească un mic „dosar X” marin.

Descoperirea a fost făcută în zona Forvie National Nature Reserve, lângă satul Collieston, pe coasta Mării Nordului. Localnicul care a observat fragmentele de brațe le-a raportat imediat echipei de la rezervație, obișnuită deja cu foci, păsări marine și alte specii de la mal, dar nu și cu o asemenea anomalie. La scurt timp, biologii marini au intrat în scenă pentru a desluși misterul.

După ce apa a mai luat din resturi la următorul flux, pe nisip au rămas doar secțiuni groase de tentacul, cu ventuze mari, complet ieșite din tiparul caracatiței comune din zonă. De aici a început adevărata provocare științifică: ce animal marin, de adâncime, ar fi putut ajunge atât de aproape de țărm și în ce condiții.

Foto: Dr Lauren Smith/East Grampian Coastal Partnership

Creatura misterioasă din adâncuri, găsită pe o plajă din Scoția

Primele ipoteze au fost spectaculoase. Dimensiunea ventuzelor și grosimea brațelor i-au făcut pe unii să sugereze că ar putea fi vorba de resturile unui calmar uriaș, o creatură la fel de enigmatică, cunoscută mai mult din legende și foarte rar observată în stare bună de conservare. Un astfel de calmar a fost, de altfel, găsit mort în 1998 la Newburgh, nu foarte departe de Forvie.

Totuși, un detaliu anatomic a dat peste cap scenariul cu calmarul: ventuzele nu aveau acei dinți chitinoși tipici pentru specia uriașă de calmar. A urmat o corespondență intensă cu experți, inclusiv cu specialiști în zoologie de la universități și muzee. După comparații detaliate și fotografii analizate cadru cu cadru, identitatea creaturii a ieșit în sfârșit la iveală: Haliphron atlanticus, caracatița cu șapte brațe, una dintre cele mai mari specii de caracatiță din lume.

Deși numele popular lasă impresia că ar avea doar șapte brațe, animalul are, de fapt, opt, ca toate caracatițele. La masculi însă, unul dintre brațe este modificat și funcționează ca organ reproductiv, motiv pentru care, la o privire rapidă, pare că doar șapte sunt „active”. Femelele, mai mari decât masculii, pot ajunge până la aproximativ patru metri lungime, iar specia trăiește de obicei la sute de metri sub suprafața oceanului, în zone complet inaccesibile privirii umane.

Foto: Dr Lauren Smith/East Grampian Coastal Partnership

De ce caracatița cu șapte brațe ridică atâtea întrebări

Cea mai mare enigmă nu este doar identitatea animalului, ci modul în care fragmentele lui au ajuns pe plaja relativ puțin adâncă din Forvie. Caracatița cu șapte brațe este o specie de adâncime, observată, de regulă, la peste 500 de metri sub nivelul mării. În Marea Nordului, astfel de adâncimi sunt întâlnite în principal în zona șanțului norvegian, mult mai departe de țărmul scoțian.

Ipotezele luate în calcul de specialiști merg de la curenți de adâncime care ar fi putut transporta corpul, până la posibilitatea ca animalul să fi fost prins accidental în plasele pescarilor și apoi aruncat înapoi în mare, de unde fragmentele au ajuns, în cele din urmă, la mal. Fără un exemplar complet și fără martori direcți, răspunsul exact ar putea să nu fie aflat niciodată.

Pentru biologi, rămășițele reprezintă însă o oportunitate științifică rară. Secțiuni ale brațelor au fost congelate pentru analize ulterioare și este posibil ca unele părți să fie păstrate în colecții muzeale. Aceste probe pot spune mai multe despre alimentația, vârsta și starea de sănătate a animalului, dar și despre circulația speciilor de adâncime în Atlanticul de Nord.

În același timp, întâmplarea subliniază cât de importantă este raportarea observațiilor de către oameni obișnuiți. Fără ochiul atent al localnicului care a ridicat telefonul și a anunțat autoritățile, această caracatiță ar fi rămas doar o pată ciudată pe nisip, spălată rapid de următorul flux. Așa, însă, a devenit o piesă într-un puzzle mai mare despre viețuitoarele oceanului și despre cât de puține lucruri se știu, de fapt, despre viața din adâncuri.