De ce confundăm inteligența artificială cu gândirea: Iluzia creată de marketing, limitele reale ale tehnologiei, cel puțin deocamdată

În ultimii trei ani, tehnologiile de tip AI generativ au devenit o prezență constantă în viața digitală, fiind integrate în aplicații, servicii și fluxuri de lucru din tot mai multe domenii.

Lansarea ChatGPT în 2022 a fost punctul de cotitură care a declanșat această transformare, iar aniversarea de trei ani de la apariția sa a reînnoit discuțiile despre cât de „inteligente” sunt, de fapt, aceste sisteme.

Deși performanțele lor sunt impresionante, ele au fost adesea însoțite de o campanie de marketing care a amplificat așteptările și a creat o percepție eronată despre ceea ce pot și nu pot face.

La nivel public, s-a instalat treptat confuzia dintre abilitatea mașinilor de a produce texte convingătoare și existența unei forme de gândire sau conștiință.

Cercetările științifice recente contrazic însă această interpretare, arătând că modelele lingvistice nu înțeleg realitatea, ci doar reproduc tipare statistice.

Modelele AI generează limbaj, nu înțelegere

Studiile realizate de echipe de la universități precum Ca’ Foscari și Cardiff au demonstrat că sistemele actuale de inteligență artificială nu pot interpreta elemente subtile ale limbajului uman, precum ironia, ambiguitatea sau jocurile de cuvinte.

Acestea sunt fenomene profund dependente de context și de intenționalitate, aspecte pe care algoritmii nu le pot procesa. Practic, modelele generează fraze coerente fără a accesa semnificații sau concepte reale, ceea ce le limitează considerabil capacitatea de a interacționa la nivel uman.

Această distincție este esențială: a produce un text fluent nu înseamnă a înțelege ce înseamnă acel text. Totuși, în spațiul public, această diferență a fost adesea estompată.

Cum a apărut mitul inteligenței artificiale „aproape umane”

Companiile tehnologice au avut un rol major în alimentarea entuziasmului excesiv din jurul AI-ului. Declarațiile despre „superinteligențe iminente”, „descoperiri științifice accelerate” sau „prelungirea duratei de viață cu ajutorul AI” au servit la atragerea atenției și a capitalului. Multe dintre aceste afirmații sunt însă speculative și nu se bazează pe dovezi empirice solide.

Fenomenul nu este nou. În anii 2000, internetul era prezentat ca o soluție universală pentru democratizare și acces egal la cunoaștere.

Realitatea ulterioară a arătat contrariul: proliferarea dezinformării, consolidarea monopolurilor digitale și accentuarea diferențelor sociale.

În mod similar, inteligența artificială este în prezent înconjurată de o retorică idealizată care riscă să ascundă limitele reale ale tehnologiei.

De asemenea, numeroase analize economice au alimentat ideea că AI-ul poate înlocui procente semnificative ale forței de muncă, însă aceste estimări sunt adesea bazate pe interpretări teoretice și nu pe scenarii testate în practică.

Ce înseamnă cu adevărat inteligența?

Neuroștiința și psihologia dezvoltării arată clar că inteligența umană nu derivă doar din limbaj. Copiii explorează lumea, testează ipoteze și înțeleg concepte mult înainte să poată formula propoziții complete.

După cum subliniază experți precum Alison Gopnik, procesul cognitiv al celor mici seamănă cu cel al unor cercetători experimentali, capabili să observe, să deducă și să învețe activ din mediul lor.

Prin comparație, AI-ul generativ replică structuri lingvistice fără a avea acces la experiență, intenționalitate sau mecanisme interne de înțelegere.

Acest lucru explică de ce poate formula răspunsuri impresionante, dar nu poate distinge singur adevărul de fals sau nu poate interpreta situații noi în mod autonom.

Galileo Galilei observa cândva că „lucrurile trebuie numite după ceea ce sunt”. În contextul actual, această idee capătă o relevanță aparte: eticheta de „inteligență artificială” poate induce în eroare, sugerând o echivalență cu gândirea umană care nu există.

Pentru a evalua corect impactul acestor tehnologii, este necesar să le privim cu luciditate, nu prin prisma unui miraj construit de marketing.

Inteligența artificială rămâne un instrument puternic și transformator, dar nu este o minte digitală. Doar recunoscându-i limitele reale putem înțelege cu adevărat ce rol va juca în societatea viitorului.