Dreptul la bunuri dobândite înainte de căsătorie. Ce spune legea

Atunci când doi oameni se căsătoresc, una dintre cele mai frecvente întrebări este: „Ce se întâmplă cu bunurile pe care le-am avut înainte de nuntă?” Legislația românească este clară în această privință, iar regulile sunt gândite astfel încât fiecare persoană să își păstreze dreptul asupra bunurilor pe care le-a dobândit anterior căsătoriei.

În România, bunurile pe care un soț le-a achiziționat înainte de căsătorie sunt considerate bunuri proprii. Asta înseamnă că ele aparțin exclusiv celui care le-a cumpărat, indiferent dacă soții aleg regimul matrimonial standard (comunitatea legală), separarea de bunuri sau comunitatea convențională. Cu alte cuvinte, intrarea într-o căsătorie nu schimbă proprietarul bunurilor deja existente.

Bunurile proprii rămân doar ale celui care le deține

Un bun cumpărat, moștenit sau primit prin donație înainte de căsătorie rămâne complet în proprietatea persoanei respective. Aceasta are dreptul să îl folosească, să îl administreze și chiar să îl vândă sau să îl doneze fără acordul soțului. Celălalt soț nu poate revendica nicio parte din acel bun, pentru că legea îl consideră exclusiv al proprietarului inițial.

Veniturile din bunurile proprii pot deveni comune

Chiar dacă bunul rămâne propriu, veniturile pe care le produce pe parcursul căsătoriei pot deveni bunuri comune. De exemplu, dacă un soț are un apartament cumpărat înainte de căsătorie și îl închiriază, apartamentul rămâne bun propriu, dar chiria obținută în timpul căsătoriei este considerată un venit comun (în regimul matrimonial standard). Acest lucru nu se aplică dacă soții aleg separația de bunuri.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

Investițiile făcute în timpul căsătoriei pot fi recuperate

Dacă un soț contribuie financiar la renovarea ori îmbunătățirea unui bun propriu al celuilalt, bunul nu devine comun. Totuși, la divorț sau la încetarea regimului matrimonial, soțul care a făcut investiția poate solicita compensații, cu condiția să poată dovedi contribuția sa.

Bunurile dobândite înainte de căsătorie nu se împart la divorț

Indiferent de motivul despărțirii, bunurile proprii rămân în totalitate în posesia proprietarului. La partaj se iau în calcul doar bunurile dobândite în timpul căsătoriei, nu și cele deținute anterior.

Datoriile legate de bunurile proprii nu se transferă asupra celuilalt soț

Dacă unul dintre soți are un bun cumpărat înainte de căsătorie și încă îl plătește (de exemplu, rate la bancă), celălalt soț nu devine responsabil pentru aceste datorii. Ele rămân exclusiv în sarcina proprietarului bunului.

Când poate deveni comun un bun dobândit înainte de căsătorie?

Doar dacă proprietarul decide în mod explicit acest lucru. De exemplu:

• îl donează celuilalt soț;
• îl include ca bun comun într-o convenție matrimonială;
• declară în scris că bunul devine proprietate comună.

Altfel, bunul rămâne propriu, indiferent cât timp trece și indiferent de contribuția celuilalt soț la gospodărie.

Regulile privind bunurile proprii sunt esențiale pentru o viață de cuplu transparentă și echilibrată. Ele oferă siguranță juridică fiecărui soț și clarifică încă de la început ce aparține fiecăruia. Dacă vrei, îți pot explica într-un articol separat cum sunt împărțite bunurile cumpărate în timpul căsătoriei sau cum funcționează regimul separației de bunuri.