Artă rupestră veche de 6.000 de ani, recent descoperită, dezvăluie o tradiție indigenă unică și o viziune ancestrală asupra Universului

O nouă analiză științifică rescrie istoria artei preistorice din America de Nord: picturile rupestre din sud-vestul Texasului și nordul Mexicului au fost realizate și întreținute de comunități indigene timp de peste 4.000 de ani, adică aproximativ 175 de generații.

Rezultatele scot la lumină o tradiție vizuală extrem de stabilă, care reflectă concepții cosmologice transmise neîntrerupt de-a lungul mileniilor.

Cercetarea, publicată în revista Science Advances, arată că stilul cunoscut drept „Pecos River” a fost inițiat acum aproape 6.000 de ani și a continuat până în jurul anilor 1.400–1.000 e.n.

De-a lungul întregii perioade, artiștii au urmat un set clar de convenții tehnice și simbolice, sugerând existența unei „cosmoviziuni”, o înțelegere coerentă a Universului, miturilor și timpului, împărtășită de mai multe generații de vânători-culegători.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

O tradiție artistică care a rezistat milenii întregi

Carolyn Boyd, antropolog la Texas State University și coautoare a studiului, a declarat că echipa a fost surprinsă să descopere o continuitate atât de lungă.

Ea compară regiunile Lower Pecos Canyonlands cu „o bibliotecă antică”, unde fiecare frescă reprezintă o creație transmisă de la o generație la alta.

Picturile, realizate pe pereții de calcar ai canioanelor, reprezintă personaje umane sau animale stilizate, figuri hibride și simboluri greu de interpretat, toate configurate în narațiuni vizuale care descriu mituri și ritualuri importante.

Multe dintre aceste compoziții sunt uriașe: peste 200 de situri documentate includ panouri de peste 30 de metri lungime și 6 metri înălțime, pline cu sute de elemente pictate cu o precizie remarcabilă.

Autorii lor, deși rămân necunoscuți ca identitate culturală, erau grupuri nomade cu un nivel ridicat de organizare, cunoștințe tehnice avansate și o mitologie atent structurată.

Tehnici moderne confirmă vechimea și coerența picturilor

Datarea artei rupestre este notoriu dificilă, însă cercetătorii au folosit două metode independente de radiocarbon, aplicate pe 12 situri diferite, pentru a obține rezultate cât mai fiabile.

Potrivit chimistei Karen Steelman, specialistă la Shumla Archaeological Research and Education Center, combinarea acestor tehnici a permis verificarea reciprocă a datelor, consolidând încrederea în cronologia rezultată.

Analiza compoziției pigmenților și a ordinii în care au fost aplicate culorile arată că artiștii au respectat de-a lungul mileniilor un set riguros de reguli.

De exemplu, secvența de aplicare a pigmenților pare să fi fost întotdeauna aceeași, ceea ce indică transmiterea unor cunoștințe tehnice stabile de la o comunitate la alta.

Constanța acestui stil, în ciuda transformărilor majore din mediul natural și a evoluțiilor tehnologice (în special în ceea ce privește uneltele din piatră sau fibrele vegetale), sugerează că aceste picturi reflectau o viziune spirituală fundamentală pentru aceste grupuri.

Concepția lor despre timp, despre rolul ființelor supranaturale și despre ciclurile cosmice se regăsește, potrivit cercetătorilor, în tradițiile ulterioare ale civilizațiilor mezoamericane, inclusiv la azteci.

Legături conceptuale similare pot fi identificate și în credințele unor comunități indigene contemporane, precum Huichol din Mexic.

În prezent, multe dintre aceste grupuri consideră frescele drept entități sacre, „ființe vii” care continuă să participe la menținerea echilibrului cosmic.

Descoperirile nu doar extind înțelegerea asupra unei tradiții artistice milenare, ci aduc și o nouă perspectivă asupra modului în care populațiile indigene priveau lumea și locul lor în Univers, o viziune păstrată în piatră, culoare și simboluri timp de aproape șase milenii.