Natura nu este pentru toată lumea: Cum modelează inegalitatea socială accesul la spațiile verzi în marile orașe ale lumii

Cartierele cu venituri ridicate din metropole precum New York, Londra, Beijing sau Cape Town beneficiază, în mod constant, de o densitate mai mare de copaci, mai multe specii de păsări și o varietate mai bogată de spații verzi.

Fenomenul, cunoscut drept „efectul luxului”, scoate în evidență o formă subtilă de inegalitate urbană: accesul la natură este strâns legat de statutul economic. În timp ce unele zone ale orașelor sunt tot mai verzi, altele rămân dominate de beton și lipsa vegetației, scrie EFE.

Studiul recent coordonat de Universitatea din Torino readuce tema inechităților de mediu în centrul discuțiilor globale. În contextul în care COP30 are loc în Brazilia, punând accent pe biodiversitate și justiția ecologică, cercetarea oferă o perspectivă esențială asupra modului în care distribuția naturii în mediul urban reflectă, de fapt, diferențele sociale.

Bogăția influențează biodiversitatea urbană

Irene Regaiolo, biolog și autoarea principală a studiului publicat în revista People and Nature, explică faptul că biodiversitatea urbană reprezintă un indicator major al interacțiunii dintre oameni și mediul natural.

Analizând peste o sută de lucrări internaționale, cercetarea confirmă o tendință globală: zonele bogate tind să aibă o biodiversitate urbană mult mai dezvoltată, în timp ce cartierele defavorizate rămân vizibil mai sărace în vegetație.

Regaiolo subliniază că „efectul luxului” nu este identic peste tot, variind în funcție de specificul fiecărui oraș, de geografie și de prioritățile socio-economice ale comunităților.

Cele mai multe studii provin din America de Nord și Australia, ceea ce lasă încă zone întinse ale lumii, în special din sudul global, insuficient analizate.

În orașele din țările în curs de dezvoltare, accesul la hrană sau siguranța personală rămân probleme dominante, ceea ce influențează profund dinamica urbană și modul în care locuitorii percep natura.

Inclusivitate, design urban și riscul gentrificării verzi

Diferențele dintre zonele centrale bogate și periferiile defavorizate nu sunt doar estetice, ci afectează și calitatea vieții. Lipsa naturii în zonele sărace accentuează inechități de mediu, afectând sănătatea, confortul termic și legătura comunităților cu ecosistemele locale.

Pentru a reduce „efectul luxului”, cercetătorii au propus în trecut amenajarea de parcuri în cartierele marginale. Totuși, Regaiolo avertizează că o astfel de abordare poate duce la un efect secundar nedorit: gentrificarea verde.

Apariția unor spații verzi noi crește, de obicei, valoarea imobiliară, ceea ce poate face zona inaccesibilă chiar locuitorilor pentru care a fost gândită inițiativa.

Astfel, studiul recomandă soluții integrate, precum grădini comunitare, proiecte de agricultură urbană sau programe de știință cetățenească.

Astfel, implicarea directă a locuitorilor nu doar că susține biodiversitatea, dar consolidează coeziunea socială, creează locuri de muncă „verzi” și întărește sentimentul de apartenență.

Într-o lume în care peste jumătate din populație trăiește deja în orașe, iar ONU estimează că procentul va ajunge la 70% până în 2050, natura urbană devine singurul contact real cu mediul natural pentru milioane de oameni.

De aceea, Regaiolo consideră că spațiile verzi urbane trebuie transformate în adevărate laboratoare de durabilitate, prin soluții bazate pe natură care combat schimbările climatice, reduc efectul insulelor de căldură și promovează incluziunea socială.