Medicamentele pentru obezitate și „liniștirea” zgomotului alimentar: ce arată noul studiu despre modul în care medicamentul pentru slăbit Mounjaro influențează creierul

Intrarea pe piață a medicamentelor antiobezitate bazate pe analogi GLP-1, precum tirzepatida comercializată sub numele de Mounjaro sau Zepbound, a schimbat radical modul în care înțelegi gestionarea greutății. Până acum, discuțiile se concentrau mai ales pe efectele asupra metabolismului, nivelului de glucoză sau sațietății. Un studiu publicat recent în Nature Medicine vine însă cu o descoperire remarcabilă: aceste medicamente pot reduce direct activitatea cerebrală asociată poftelor compulsive, cunoscută sub numele de „food noise” – gândurile persistente, intruzive, despre mâncare.

Cercetarea, coordonată de o echipă de la Universitatea din Pennsylvania, este prima care folosește electrozi implantați profund în creier pentru a observa în timp real cum un medicament antiobezitate modifică semnalele neuronale legate de dorința compulsivă de a mânca. Rezultatele oferă o perspectivă complet nouă asupra felului în care aceste tratamente acționează și deschid drumul către terapii personalizate ce vizează direct „zgomotul alimentar”.

Cum a fost descoperit biomarkerul pentru pofta compulsivă

Întreaga poveste a început ca parte a unui studiu despre stimularea cerebrală profundă, o procedură în care un electrod este implantat în nucleus accumbens – o zonă cerebrală implicată în recompensă și comportamente compulsive. Electrodul poate înregistra activitatea electrică, dar poate și livra mici impulsuri menite să reducă comportamentul compulsiv. Această metodă este folosită deja în tratamentul anumitor forme de epilepsie.

Primii doi participanți la studiu sufereau de episoade severe de mâncat compulsiv. Atunci când resimțeau dorințe intense de a mânca, cercetătorii au observat un vârf clar în activitatea cerebrală de frecvență joasă în nucleus accumbens. Acest tipar părea să fie un biomarker măsurabil al „food noise”, un semnal electric ce însoțea impulsul greu de controlat.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

Datele inițiale au confirmat existența unei semnături neuronale pentru pofta compulsivă. Dar momentul definitoriu al studiului avea să apară abia cu al treilea participant.

Ce s-a întâmplat când pacientul a început tratamentul cu Mounjaro

A treia voluntară, o femeie de 60 de ani cu istoric sever de mâncat compulsiv, tocmai începuse să ia tirzepatidă la recomandarea medicului pentru a-și controla diabetul. Această coincidență avea să îi ofere echipei un cadou unic: șansa de a observa direct modul în care medicamentul influențează activitatea creierului.

La scurt timp după începerea tratamentului, pacienta a raportat aproape dispariția totală a gândurilor obsesive legate de mâncare. În același timp, electrozii au înregistrat o reducere masivă a activității anormale din nucleus accumbens. Era pentru prima oară când oamenii de știință vedeau această „liniște” neuronală corespondentă absenței poftelor.

Cercetătorul Casey Halpern descrie momentul ca fiind uimitor: liniștea din creier a precedat dispariția compulsiei. Nu era o reacție întâmplătoare, ci un efect direct.

Totuși, după aproximativ jumătate de an de tratament, ceva s-a schimbat. Activitatea cerebrală anormală a început să crească din nou, iar la scurt timp pacienta a raportat revenirea „zgomotului alimentar”. Acest detaliu este crucial: biomarkerul neuronal a prevestit revenirea simptomelor. Cercetătorii suspectează că organismul dezvoltase toleranță sau că receptorii GLP-1 din nucleus accumbens deveniseră mai puțin sensibili.

Ce înseamnă descoperirea pentru viitorul tratamentelor antiobezitate

Faptul că există un biomarker neuronal identificabil pentru „food noise” deschide calea pentru o nouă generație de tratamente. În prezent, medicamentele precum Mounjaro și Ozempic sunt optimizate pentru scăderea în greutate și control glicemic. Efectul asupra poftelor este considerat un bonus, dar nu reprezintă neapărat ținta principală.

Noul studiu arată însă că aceste medicamente pot modula direct circuitele responsabile de pofta compulsivă. Cu suficiente date, companiile ar putea proiecta molecule care vizează specific aceste căi, tratând compulsia alimentară mai eficient și cu mai puține efecte secundare.

Cercetătorii atrag atenția că, deși rezultatele sunt promițătoare, este vorba despre un singur participant în faza cea mai importantă a studiului. Sunt necesare grupuri mult mai mari pentru a confirma concluziile și pentru a determina cât de frecvent apare fenomenul toleranței.

Un pas important în înțelegerea „zgomotului alimentar”

Studiul nu este doar o demonstrație tehnică, ci și o validare științifică a faptului că „food noise” nu este o simplă metaforă sau o chestiune de voință. Are o semnătură neuronală clară, măsurabilă, iar medicamentele pot influența această activitate. Pentru milioane de oameni care trăiesc cu gânduri obsesive legate de mâncare, acest lucru oferă o explicație biologică și o posibilă direcție spre tratamente personalizate.

În viitor, este posibil ca gestionarea obezității să includă monitorizarea directă a acestor biomarkeri, iar medicamentele să fie ajustate astfel încât să controleze mai bine circuitele cerebrale responsabile de compulsie. Descoperirea aceasta ar putea reprezenta începutul unei noi ere în înțelegerea relației dintre creier, recompensă și alimentație.

Dacă vrei, îți pot transforma acest subiect într-un material explicativ pentru public larg sau într-un interviu cu un specialist imaginar, în stil editorial.