Descoperire excepțională: un craniu de neanderthalian perfect conservat contrazice teoria nasurilor adaptate la frig

Analiza unui craniu neanderthalian unic în lume rescrie una dintre cele mai vechi teorii legate de evoluția acestei specii. Noile date arată că nasurile mari ale neanderthalienilor nu au evoluat pentru a încălzi aerul rece, așa cum s-a crezut timp de decenii. Descoperirea vine de la celebrul „Om de la Altamura”, unul dintre cele mai bine conservate schelete de neanderthalieni găsite vreodată, și ar putea schimba modul în care înțelegem adaptările fizice ale acestei populații dispărute.

Ce arată pentru prima dată o cavitate nazală complet intactă

Craniul de la Altamura, descoperit în 1993 într-o peșteră din sudul Italiei, este acoperit cu un strat gros de calcit, ceea ce l-a protejat perfect timp de peste 130.000 de ani. Spre deosebire de toate celelalte cranii de neanderthalian găsite până acum, acesta are o cavitate nazală complet intactă. Iar acest detaliu a permis cercetătorilor să testeze direct teoriile transmise din generație în generație în comunitatea paleoantropologică.

Prin folosirea unor endoscoape și a reconstrucției digitale 3D, echipa condusă de paleoantropologul Costantino Buzi a reușit să vizualizeze pentru prima dată oasele interne ale nasului neanderthalian – structuri extrem de fragile, mereu lipsă în alte fosile. Rezultatele? Structura internă a nasului lui Altamura Man nu diferă semnificativ de cea a oamenilor moderni.

Această descoperire contrazice ideea conform căreia nasurile mari ale neanderthalienilor ar fi evoluat pentru a încălzi aerul rece din Europa preistorică. Chiar dacă neanderthalienii aveau corpuri robuste, membre scurte și alte adaptări clare la climatul rece, cavitatea nazală nu pare să fi făcut parte din acest set de adaptări.

Horoscopul săptămânii 15-21 decembrie 2025. Zodia care trebuie să fie atentă la comportamentul faţă de cei din jur

Horoscop 13 decembrie 2025. Luna în Balanță aduce belșug pentru o zodie norocoasă

Un craniu de neanderthalian a fost descoperit într-o peșteră din Altamura, Italia, în 1993. (Credit imagine: Constantino Buzi/IPHES-CERCA)

De ce teoriile vechi nu mai rezistă în fața dovezilor

Până acum, majoritatea studiilor s-au bazat pe reconstrucții incomplete, pentru că toate craniile descoperite aveau oasele interne ale nasului deteriorate. Ideea dominantă susținea că nasurile mari erau un mecanism biologic necesar pentru a încălzi aerul înainte de a ajunge în plămâni, o adaptare logică pentru un mediu rece și uscat.

Dar analiza completă a cavității nazale de la Altamura indică faptul că două dintre cele trei trăsături considerate „unice” pentru neanderthalieni nu există de fapt la acest exemplar. Conform paleoantropologului Todd Rae, acest lucru sugerează că variabilitatea anatomică în interiorul speciei era mult mai mare decât s-a presupus.

Mai mult, ideea că nasul neanderthalian ar fi fost un instrument evolutiv specializat în climat rece pare acum tot mai puțin validă. Asta pentru că, în realitate, multe specii de Homo au avut nasuri late, iar oamenii moderni păstrează această trăsătură în majoritatea populațiilor – exceptând o mică parte a populațiilor nord-europene, unde nasurile înguste sunt o adaptare ulterioară.

Pe scurt, neanderthalienii aveau nasuri mari nu din cauza frigului, ci pentru că organismul lor masiv necesita o capacitate eficientă de a încălzi și umezi aerul inspirat – o necesitate biologică, nu o adaptare climatică unică.

O vedere laterală a reconstrucției digitale a cavității nazale a craniului de la Altamura. (Credit imagine: Constantino Buzi/IPHES-CERCA)

Ce înseamnă această descoperire pentru înțelegerea evoluției umane

Craniul de la Altamura oferă o oportunitate unică de a reevalua modul în care interpretăm anatomia neanderthaliană. Fără a fi scos din peșteră, pentru a nu fi deteriorat, fossila a fost documentată doar cu ajutorul tehnologiilor moderne, ceea ce deschide o nouă eră în studiul paleoantropologic: examinarea virtuală a fosilelor delicate.

Concluziile studiului nu doar că demontează o teorie veche, dar sugerează și că evoluția neanderthaliană a fost influențată de un set complex de factori: mediul, nevoile fiziologice, constrângeri anatomice și poate chiar fenomene aleatorii.

În loc să privim nasul neanderthalian ca pe o trăsătură izolată, adaptată special la frig, cercetătorii propun acum o viziune mai nuanțată: un design eficient, perfect funcțional pentru organismul lor robust și pentru mediul în care trăiau.

Această descoperire reamintește că evoluția nu poate fi înțeleasă prin explicații simple și că fiecare fosilă completă are potențialul de a rescrie ceea ce credeam că știm despre trecut.

Iar în cazul neanderthalienilor, tocmai o pereche de oase nazale — conservate întâmplător în calcar — ar putea fi cheia unei noi perspective asupra speciei noastre cele mai apropiate.