Studiul care îi va supăra pe oamenii cu pisici. Riscul de a dezvolta această tulburare psihică este mai mare, conform oamenilor de știință

Un nou studiu internațional readuce în atenție o ipoteză controversată: persoanele care dețin pisici ar putea avea un risc mai mare de a dezvolta tulburări legate de schizofrenie.

Concluziile provin dintr-o analiză amplă a 17 cercetări desfășurate în ultimii 44 de ani, realizată de o echipă condusă de psihiatrul John McGrath de la Queensland Centre for Mental Health Research din Australia, scrie Schizophrenia Bulletin.

Rezultatele, publicate inițial în 2023, indică „o asociere pozitivă semnificativă între deținerea unei pisici și riscul crescut de tulburări asociate schizofreniei”.

Totuși, autorii subliniază că dovezile actuale sunt neconcludente și că domeniul are nevoie urgentă de studii mai riguroase.

Suspiciunile vechi de decenii și rolul parazitului Toxoplasma gondii

Ipoteza unei legături între pisici și schizofrenie nu este nouă. Ea a apărut pentru prima dată în 1995, când cercetătorii au sugerat că expunerea la Toxoplasma gondii, un parazit care se reproduce exclusiv în organismul felinelor, ar putea influența dezvoltarea unor tulburări psihice.

De atunci, studiile au ajuns la concluzii mixte: unele au identificat corelații, altele nu au găsit nicio asociere semnificativă.

T. gondii se poate transmite la oameni prin carne insuficient preparată termic, prin apă contaminată sau prin contact cu fecalele unei pisici infectate.

Se estimează că aproximativ 40 de milioane de persoane din SUA ar putea fi purtătoare ale parazitului, de obicei fără simptome evidente.

Cu toate acestea, cercetările recente arată că, odată ajuns în organism, parazitul poate pătrunde în sistemul nervos central și poate influența neurotransmițători importanți.

În unele studii, infecția a fost corelată cu modificări de personalitate, manifestări psihotice și afecțiuni neurologice, inclusiv schizofrenia.

Studii neconcludente, rezultate contradictorii și nevoia de cercetare mai riguroasă

Analiza condusă de echipa australiană arată că, după ajustarea variabilelor relevante, persoanele care au avut contact cu pisici prezintă, în medie, de două ori mai multe șanse de a dezvolta tulburări asociate schizofreniei.

xdTotuși, 15 dintre cele 17 studii evaluate sunt de tip caz–martor, ceea ce limitează claritatea concluziilor, acest tip de cercetare identifică doar asocieri, nu cauze directe.

Mai mult, calitatea multor studii s-a dovedit modestă, iar rezultatele diferă considerabil. De exemplu, un studiu nu a evidențiat o legătură între deținerea unei pisici înainte de vârsta de 13 ani și riscul ulterior de schizofrenie, dar a identificat o asociere când analiza s-a limitat la intervalul 9–12 ani.

Această variabilitate sugerează că nu este clară „fereastra critică” în care expunerea ar putea avea impact.

Un alt studiu, realizat pe 354 de studenți americani la psihologie, nu a găsit o relație între deținerea unei pisici și scorurile de schizotipie, însă a observat că persoanele mușcate de pisică aveau scoruri mai ridicate decât cele fără astfel de incidente.

Cercetări suplimentare au legat mușcăturile de pisică de rezultate similare, dar au sugerat că alți agenți patogeni, precum bacteriile Pasteurella multocida, ar putea explica aceste efecte.

Concluzia generală a autorilor este prudentă: există indicii că deținerea unei pisici ar putea fi un factor asociat cu riscul de tulburări din spectrul schizofreniei, însă dovezile nu sunt suficient de robuste pentru a vorbi despre o relație de cauzalitate.

Sunt necesare studii mai ample, bazate pe eșantioane reprezentative, pentru a înțelege dacă pisicile reprezintă într-adevăr un factor de risc sau dacă rezultatele observate sunt influențate de alți factori necontrolați.