Divorțul notarial, acte necesare. Când poate fi respinsă cererea de către notar
Tot mai multe cupluri care decid să pună capăt căsniciei caută o soluție rapidă și lipsită de complicații juridice. Pentru cei care se află în această situație și vor să evite un proces lung în instanță, divorțul notarial devine o variantă sigură, cu condiția respectării regulilor legale și a acordului deplin al ambilor soți. Procedura implică documente obligatorii, termene clare și situații specifice în care cererea poate fi respinsă de notar.
Actele necesare pentru deschiderea procedurii
Pentru a începe demersurile la biroul notarial, soții trebuie să prezinte o serie de documente, esențiale pentru înregistrarea cererii. Este obligatorie depunerea certificatelor de naștere ale soților, fie în original, fie în copie legalizată, alături de actele de identitate.
Dacă există copii minori, se adaugă și certificatele lor de naștere, iar notarul reține certificatul de căsătorie în original până la finalizarea procedurii. Această etapă reprezintă temelia verificării identității și a situației familiale, înainte ca notarul să stabilească termenul de reflecție de 30 de zile prevăzut de lege.
Unde se poate depune cererea și cum se dovedește ultima locuință comună
Cererile de divorț prin acordul soților se pot depune doar la notarii publici care își desfășoară activitatea în circumscripția unde s-a încheiat căsătoria sau în zona ultimei locuințe comune. Noțiunea de „locuință comună” este interpretată ca locuință efectivă, iar dovada poate fi făcută fie prin actele de identitate, fie printr-o declarație notarială, atunci când documentele nu reflectă adresa reală a conviețuirii.
De asemenea, legea permite depunerea cererii și prin mandatar cu procură autentică, dar stăruința în divorț trebuie exprimată personal, după expirarea termenului de 30 de zile.
Procedura divorțului notarial: etape obligatorii și termenul de 30 de zile
Procedura începe cu completarea cererii, în care soții trebuie să menționeze dacă au copii minori și să își exprime acordul asupra numelui de familie după divorț. După depunerea documentelor, notarul înregistrează cererea și verifică în registrele naționale existența unui alt dosar deschis de același cuplu. Ulterior, se acordă termenul de 30 de zile, perioadă în care soții pot reflecta asupra deciziei.
La expirarea termenului, prezența personală a ambilor soți este obligatorie. Notarul verifică dacă aceștia își mențin consimțământul liber și neviciat. Dacă există copii minori, autoritatea competentă efectuează ancheta psiho-socială obligatorie, iar acordul părinților privind locuința copiilor, programul de vizitare, pensia de întreținere și autoritatea părintească trebuie să fie complet și conform legii.
Situațiile în care notarul respinge cererea de divorț
În unele cazuri, notarul poate declara cererea inadmisibilă. Respingerea intervine atunci când unul dintre soți este pus sub tutelă sau nu își poate exprima consimțământul liber, dacă soții nu se prezintă personal la termenele impuse sau nu prezintă certificatul de căsătorie în original. Refuzul semnării cererii, neînțelegerile legate de numele de familie, lipsa acordului privind copiii minori sau retragerea cererii duc automat la încheierea negativă a procedurii.
Dacă unul dintre soți își schimbă opinia în cele 30 de zile sau dacă între timp intervine o împăcare, notificarea rămâne fără obiect. Procedura nu poate continua nici în cazul în care soții au deja o altă cerere de divorț soluționată de o altă autoritate sau dacă unul dintre ei decedează.
Divorțul notarial sau divorțul în instanță?
Divorțul la notar este preferat în special pentru că durează mai puțin, nu presupune probe sau martori și nu stabilește culpa niciunuia dintre soți. Totuși, acest tip de divorț se poate încheia doar prin acord, iar autoritatea părintească este, obligatoriu, una comună.
În aceste condiții, atribuirea beneficiului locuinței comune nu poate fi dispusă în cadrul procedurii notariale, ci doar după un eventual partaj. Legea civilă și legislația notarială stabilesc clar pașii și condițiile în care notarul poate admite sau respinge cererea, iar certificatul de divorț emis constituie dovada oficială a desfacerii căsătoriei.
Nota redacției Playtech – Acest material are caracter informativ, nu substituie consultanța juridică. Pentru situații concrete, recomandăm consultarea unui avocat sau consilier juridic specializat în drept societar și succesiuni.