De ce seria „Predator” încă își caută primul joc video cu adevărat memorabil

Universul „Predator” a inspirat cultura pop timp de aproape patru decenii, însă adaptările sale în lumea jocurilor video nu au reușit niciodată să atingă nivelul de calitate și intensitate al filmelor.

Odată cu apariția lui „Predator: Badlands” (poți citi review-ul făcut de Playtech AICI), interesul pentru franciză a renăscut, dar întrebarea esențială rămâne: cum se face că niciun joc Predator lansat până acum nu este considerat cu adevărat excelent? O privire înapoi asupra evoluției acestor titluri dezvăluie un lanț de oportunități ratate, limitări tehnice, decizii creative neinspirate și proiecte cu potențial nevalorificat.

Prima etapă: jocuri rapide, simple și departe de esența filmului

Primul joc Predator, lansat în 1987 pentru NES, a apărut odată cu filmul și, după cum era de așteptat, a fost realizat pe repede înainte. Jucătorii îl controlau pe Dutch Schaefer — interpretat în film de Arnold Schwarzenegger — într-o lume side-scrolling care semăna mai degrabă cu Super Mario Bros. decât cu un thriller SF. Constrângerile tehnice ale vremii au făcut ca jocul să fie mai mult despre sărit pe scorpioni și doborât soldați rebeli decât despre confruntarea cu temutul Predator, prezent doar în confruntările de tip boss battle.

În anii următori, două versiuni ale jocului Predator 2 au încercat să aducă franciza la viață. Varianta PC din 1990 a fost un rail shooter în care plutonul de carteluri devenea principalul adversar, în timp ce Predator abia își făcea simțită prezența. Deși mai dinamică, experiența s-a dovedit repetitivă și prea puțin fidelă spiritului filmului.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

Versiunea pentru Sega Genesis din 1992 a fost mai inspirată: un shooter top-down cu atmosferă arcade, mai intens și mai variat. Predatorul era urmăritor constant, iar nivelul din nava acestuia aducea, în sfârșit, tensiune și ritm autentic. Chiar și așa, jocul era departe de un succes major, dar rămâne unul dintre cele mai reușite din perioada timpurie.

Era modernă: bune intenții, execuție defectuoasă și potențial irosit

După o pauză lungă, „Predator: Concrete Jungle” apărea în 2005 cu o promisiune uriașă: pentru prima dată, jucătorii puteau controla chiar Predatorul. Din păcate, titlul a dezamăgit rapid prin grafica slabă, mecanici de platforming frustrante și un sistem de stealth aproape inutilizabil. Povestea originală, în care Predatorul Scarface își caută răscumpărarea după ce a lăsat tehnologie extraterestră pe Pământ, ar fi putut fi solidă, dar jocul nu reușea să ofere o experiență captivantă.

În 2020, „Predator: Hunting Grounds” părea pregătit să fie jocul mult așteptat. Aspecte importante au fost realizate bine: atmosfera din junglă, grafica și senzatia de putere atunci când urmărești prada din copaci. Reîntoarcerea lui Arnold Schwarzenegger în rolul lui Dutch a reprezentat un bonus nostalgic important. Cu toate acestea, jocul era construit ca o experiență multiplayer asimetrică, în care Predatorul, deși superior teoretic, devenea ușor de depistat și eliminat de către echipele de soldați. Echilibrul gândit pentru multiplayer a dus la un gameplay frustrant pentru cei care doreau să experimenteze puterea iconică a extraterestrului vânător.

Mulți jucători și critici consideră că „Hunting Grounds” a fost aproape marele titlu al francizei, dar a rămas prins între nevoia de echilibru și dorința de autenticitate. Pe scurt, un potențial neexplorat pe deplin.

Aparențe în alte jocuri și speranța unui viitor mai bun

Interesant este că unele dintre cele mai reușite experiențe de joc cu Predator nu vin din titluri dedicate, ci din aparițiile-cameo. Predator a fost un personaj extrem de apreciat în Mortal Kombat X, unde stilul brutal al universului MK s-a potrivit perfect cu estetica și abilitățile sale. Prezențele sale în Fortnite, Dead by Daylight, Call of Duty: Ghosts și Ghost Recon Wildlands au demonstrat că personajul poate străluci în contexte diferite, adaptându-se surprinzător de bine în jocuri variate.

În paralel, universul Alien vs. Predator a produs unele titluri memorabile, în special beat’em up-ul arcade lansat de Capcom în 1994. Acesta rămâne un favorit nostalgic pentru mulți fani, însă licențierea sa este blocată de drepturi complicate, ceea ce reduce șansele unei relansări moderne.

Privind în urmă, problema principală pare să fie lipsa unui proiect care să trateze Predator cu ideea corectă în centrul său: nu soldații sunt atracția principală, ci tensiunea dintre prădător și pradă, senzația de vânătoare și supraviețuire, tehnologia extraterestră și atmosfera inconfundabilă de thriller SF.

Franciza „Predator” nu a găsit încă jocul perfect — acel titlu care să surprindă esența filmelor și să ofere o experiență puternică, coerentă și memorabilă. Dar longevitatea personajului și interesul revigorat al publicului sugerează că nu este prea târziu. Poate, cu viziune, buget și curaj creativ, următorul joc Predator va fi, în sfârșit, marele succes pe care franciza îl merită.