Cinematografele „ADHD-friendly”, succes viral în Olanda: o nouă formă de incluziune care schimbă regulile experienței de film

Un concept inovator capătă amploare în Olanda și se viralizează în întreaga lume: cinematografele „ADHD-friendly”. Aceste spații sunt create special pentru persoanele care au dificultăți în a rămâne nemișcate, în liniște deplină sau complet concentrate pe perioade lungi de timp — adică exact regulile clasice ale unei săli de cinema. Noile „cinematografe prietenoase” deschid ușa către o experiență total diferită, adaptată nevoilor senzoriale și cognitive ale celor cu ADHD, dar care îi poate ajuta și pe alți spectatori care preferă un cadru mai relaxat.

În loc de întuneric complet și tăcere, există lumină ambientală mai ridicată, libertatea de a te ridica oricând, de a te mișca, de a tricota, desena sau de a manipula obiecte tactile. Regulile sunt flexibile, iar scopul este confortul mental și fizic al participanților, nu conformarea la normele rigide ale unei săli tradiționale. Este un pas mare spre accesibilizare culturală, iar reacțiile sunt în mare parte pozitive: pentru mulți oameni, este prima dată când pot urmări un film fără anxietatea cauzată de constrângeri senzoriale.

ADHD — tulburare de neurodezvoltare caracterizată prin dificultăți de atenție, impulsivitate și/sau hiperactivitate — este deseori înțeles greșit ca o problemă de disciplină, nu ca o diferență neurologică reală. În contextul unei săli de cinema tradiționale, persoanele cu ADHD se confruntă cu un disconfort intens: menținerea poziției, absența stimulilor tactili, presiunea de a nu face zgomot și lipsa libertății de mișcare.

Pentru mulți, aceste elemente transformă o activitate relaxantă într-una frustrantă, uneori imposibilă. În acest sens, cinematografele „ADHD-friendly” nu propun doar o alternativă — ci recunosc explicit o categorie de spectatori care, până acum, era neglijată.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

Conceptul se înscrie într-un val mai larg de transformare culturală, în care neurodivergența nu mai este tratată drept deviere de la normă, ci drept parte firească din diversitatea umană. Adaptările din cinematografe seamănă cu cele apărute deja în alte domenii: concerte „sensory friendly”, săli de joacă adaptate, spații de lucru flexibile sau programe educaționale personalizate.

ADHD în România: diagnostic, specialiști și acces la evaluare

Contextul local este relevant, pentru că interesul pentru ADHD a crescut semnificativ în ultimul deceniu — inclusiv printre adulți, categorie mult timp ignorată. În România, diagnosticul poate fi pus de psihiatri (de copii sau adulți) și de psihologi clinicieni specializați în evaluare. De obicei, procesul implică:

• interviuri clinice (inclusiv istoricul dezvoltării),
• chestionare standardizate,
• evaluarea simptomelor în contexte diferite (acasă, serviciu, școală),
• verificarea eventualelor comorbidități.

Serviciile pot fi accesate în:

• cabinete individuale de psihiatrie și psihologie,
• clinici private de sănătate mintală,
• spitale de psihiatrie cu servicii ambulatorii,
• centre de sănătate mintală,
• spitale de pediatrie (pentru copii și adolescenți).

Deși diagnosticul pentru adulți a intrat târziu în atenția specialiștilor — în special la finalul anilor ’90 și începutul anilor 2000 — România are acum o comunitate solidă de profesioniști familiarizați cu neurodivergența și cu trăsăturile specifice vieții de adult cu ADHD.

Interesant este că descrieri ale comportamentelor asociate ADHD apar chiar din secolul XVIII: medicul german Melchior Adam Weikard scria în 1775 despre „lipsa persistentă de atenție” la copii, extrem de similară cu profilul actual. Conceptul modern, însă, s-a oficializat abia în anii 1980 prin DSM-III, unde apare termenul „attention-deficit disorder with or without hyperactivity”.

Ce înseamnă apariția acestor cinematografe pentru viitorul spațiilor culturale

Inițiativa neerlandeză arată o schimbare de paradigmă: nu oamenii trebuie să se adapteze spațiilor, ci spațiile publice trebuie să reflecte diversitatea reală a publicului. Cultura, arta și divertismentul ar trebui să fie accesibile nu doar celor care se încadrează în normele tradiționale, ci tuturor formelor de neurodivergență.

Cinematografele „ADHD-friendly” devin astfel un model de incluziune — un semnal că regulile sociale pot fi regândite în favoarea unei experiențe mai umane. Reacțiile pozitive din Olanda arată că societatea este pregătită pentru astfel de transformări: nu doar pentru cei cu ADHD, ci pentru oricine vrea o experiență mai relaxată, mai blândă și mai aproape de nevoile personale.

Pe termen lung, astfel de inițiative ar putea inspira și alte țări să creeze spații similare. Deocamdată, România nu are astfel de săli, dar interesul crescut pentru neurodivergență și pentru adaptarea mediilor culturale arată că o schimbare este posibilă. Cine știe — poate în curând vei putea urmări un film într-o sală în care mișcarea, lumina și libertatea personală nu mai sunt percepute ca „deranj”, ci ca parte firească a experienței.