O familie din acest stat a trăit cinci ani alături de peste 2.000 de păianjeni Brown Recluse — și nu a fost mușcată niciodată
Într-un caz care pare desprins dintr-un film de groază, o familie din Kansas a descoperit că locuia de peste cinci ani într-o casă infestată cu mii de păianjeni Brown Recluse — una dintre cele mai temute specii de arahnide din America de Nord. Peste 2.000 de exemplare au fost identificate și colectate de cercetători, însă, surprinzător, niciun membru al familiei nu a fost mușcat pe parcursul întregii perioade. Studiul, publicat în Journal of Medical Entomology, ridică semne de întrebare legate de reputația acestor păianjeni și de frecvența reală a mușcăturilor atribuite lor.
Totul a început în 1996, când o familie din Kansas — doi părinți și doi copii, de 13 și 8 ani — s-a mutat într-o locuință construită în secolul al XIX-lea. Fără să știe, casa era deja „ocupată”. Fostul proprietar locuise acolo timp de 20 de ani, iar mediul umed și vechiul mobilier au oferit condițiile perfecte pentru o colonie de păianjeni Loxosceles reclusa, cunoscuți popular ca brown recluse.
Timp de mai bine de cinci ani, familia a observat din când în când prezența unor păianjeni maronii, dar nu s-a alarmat. Abia în vara anului 2001, după ce insectele au început să fie văzute din ce în ce mai des, locatarii au apelat la specialiști. Aceștia au confirmat că este vorba despre brown recluse, o specie renumită pentru veninul său potențial periculos.
În următoarele șase luni, echipa de cercetători a desfășurat o operațiune amplă de colectare. Folosind capcane adezive și metode manuale, ei au adunat nu mai puțin de 2.055 de păianjeni — dintre care 842 prin capcane și 1.213 prin capturare directă. Dintre cei analizați, 27% erau adulți mari, 22% de mărime medie și peste jumătate erau juvenili.
Cercetătorii au estimat că aproximativ 400-500 dintre acești păianjeni aveau dimensiunea suficientă pentru a injecta veninul caracteristic speciei. Cu toate acestea, niciun membru al familiei nu a fost mușcat în toată perioada infestării.
Păianjenii „reclusi” — mai puțin agresivi decât credem
Păianjenul Brown Recluse este, în general, o specie timidă. Așa cum sugerează și numele, el preferă locurile întunecoase și retrase: spatele mobilierului, spațiile din pereți, sertarele rareori folosite sau colțurile mansardei. Potrivit Departamentului de Sănătate Publică din Illinois, femelele își construiesc mici „refugii” din mătase, unde așteaptă prada — de obicei insecte sau alte păianjene mai mici.
Acești păianjeni pot trăi ani de zile și pot supraviețui luni întregi fără hrană, iar femela are nevoie să se împerecheze o singură dată pentru a produce ouă pe tot parcursul vieții. Din acest motiv, o singură femelă poate fi suficientă pentru a porni o infestare de proporții, dificil de controlat.
Totuși, contrar reputației lor sinistre, brown recluse nu atacă oamenii în mod activ. Mușcăturile apar aproape exclusiv atunci când păianjenul este strivit accidental, de exemplu în haine sau în pat. Chiar și atunci, cazurile grave sunt rare. „Majoritatea mușcăturilor provoacă doar roșeață și umflături locale. Necroza severă apare în mai puțin de 10% dintre cazuri”, explică autoritățile sanitare din Illinois.
Cazul familiei din Kansas confirmă această imagine mai nuanțată. Cu sute de păianjeni veninoși în locuință, niciunul nu a atacat oamenii. Fenomenul a fost comparat cu un studiu similar din Chile, unde o altă familie a trăit într-o casă infestată fără a suferi mușcături.
Un studiu care demontează mituri medicale și frici inutile
Rezultatele cercetării au avut implicații importante pentru lumea medicală. Mulți doctori, mai ales în zone unde brown recluse nu este prezent în mod natural, tind să atribuie leziunile necrotice unor mușcături de păianjen, fără dovezi clare.
„Pentru ca un diagnostic de mușcătură de brown recluse să fie valid într-o zonă non-endemică, ar trebui să existe dovezi directe — un păianjen capturat în locul presupusei mușcături”, notează autorii studiului. În realitate, în majoritatea statelor americane unde aceste păianjene nu sunt native, se raportează mai puțin de zece cazuri verificate pe an.
Acest lucru sugerează că numeroase leziuni cutanate diagnosticate ca „mușcături de păianjen” sunt, de fapt, infecții bacteriene sau alte afecțiuni dermatologice. „Păianjenii brown recluse sunt mult mai puțin periculoși decât imaginea construită în jurul lor”, concluzionează cercetătorii.
Cazul familiei din Kansas este, în fond, o poveste despre coexistență involuntară între oameni și o specie temută, dar în mare parte pașnică. Timp de peste cinci ani, zeci de generații de păianjeni au împărțit același acoperiș cu patru oameni — fără niciun incident.
Este un memento ciudat, dar important: în timp ce frica de păianjeni a modelat mituri, filme și panici, realitatea științifică ne arată că aceste creaturi solitare preferă să rămână, așa cum le spune și numele, recluse — departe de oameni, chiar și atunci când împart aceeași casă.