Neanderthalienii nu au dispărut complet: cercetătorii arată că au devenit parte din populația umană modernă

De zeci de ani, istoria dispariției neanderthalienilor a fost povestită ca o tragedie evolutivă – o specie umană robustă, dar sortită pieirii, înlocuită de Homo sapiens, mai adaptabil și mai numeros. Însă un nou studiu publicat în revista Scientific Reports contestă această narațiune clasică. Conform noilor dovezi, neanderthalienii nu au dispărut brusc în urma unui cataclism sau a unei confruntări, ci s-au „topit” treptat în populația umană modernă prin mii de ani de amestec genetic.

Cercetarea, bazată pe modele matematice care analizează fluxul de gene dintre populațiile preistorice, sugerează că ceea ce numim astăzi „dispariția” neanderthalienilor ar fi, de fapt, un proces lent de absorbție biologică. În loc să fie exterminați sau învinși în competiția pentru resurse, aceștia s-au amestecat genetic cu Homo sapiens până când diferențele dintre cele două grupuri s-au estompat.

Studiul arată că, în perioada de dinaintea așa-numitei lor dispariții, neanderthalienii și oamenii moderni s-au intersectat de mai multe ori pe teritoriul Eurasiei, având contacte culturale și biologice intense. Fiecare val de migrație al Homo sapiens în regiunile populate de neanderthalieni a dus la o nouă diluare a ADN-ului acestora, până când identitatea lor genetică distinctă a dispărut complet.

„Mai degrabă decât o extincție bruscă, modelul nostru propune că ciclurile repetate de imigrație ale Homo sapiens și amestecul genetic constant ar putea explica dispariția neanderthalienilor și urmele ADN-ului lor în populațiile moderne”, explică autorii studiului.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

Astăzi, oamenii de știință știu că între 1% și 2% din genomul persoanelor de origine europeană sau asiatică provine de la neanderthalieni. Acele gene moștenite nu sunt simple relicve – ele continuă să influențeze aspecte importante ale sănătății și fiziologiei noastre. Cercetări recente arată că anumite variante genetice neanderthaliene pot crește susceptibilitatea la depresie, boli cardiovasculare sau reacții imune exagerate, în timp ce altele oferă o protecție sporită împotriva infecțiilor.

Pe scurt, neanderthalienii nu au pierit – trăiesc, într-un fel, în fiecare dintre noi.

Dispariție lentă, nu genocid preistoric

De-a lungul timpului, mai multe teorii au încercat să explice sfârșitul acestei specii „surori” a omenirii. Unele ipoteze vorbesc despre un conflict violent între Homo sapiens și neanderthalieni, sugerând chiar o formă de genocid preistoric. Alte teorii indică schimbările climatice, epidemiile sau incapacitatea neanderthalienilor de a se adapta la noile condiții de mediu.

Ceea ce propune noul studiu este însă o viziune mai nuanțată și mai umană. În loc de o extincție bruscă, avem o „dizolvare” biologică – o împletire lentă a două lumi. „De fapt, poate că neanderthalienii nu au dispărut niciodată în sensul clasic al cuvântului. Au fost asimilați genetic, pas cu pas, până când linia lor distinctă s-a contopit complet cu cea a Homo sapiens”, scriu cercetătorii.

Imaginea neanderthalienilor ca ființe primitive și brutale începe astfel să fie demontată de știință. Descoperirile arheologice din ultimele decenii au arătat că aceștia aveau o cultură complexă: foloseau unelte avansate, pictau pe pereții peșterilor, îngrijeau răniții și își îngropau morții. Dincolo de diferențele anatomice, erau profund umani.

Prin urmare, ipoteza noii cercetări nu doar că reabilitează imaginea neanderthalienilor, ci și rescrie o parte din povestea evoluției umane.

O nouă perspectivă asupra umanității

Descoperirea are și implicații filosofice profunde. Dacă o parte din ADN-ul neanderthalienilor continuă să trăiască în noi, atunci putem spune cu adevărat că au dispărut? Studiul sugerează că „sfârșitul” unei specii nu trebuie întotdeauna înțeles ca o dispariție totală, ci uneori ca o transformare subtilă.

Autorii compară situația cu paradoxul corabiei lui Tezeu: dacă fiecare parte a unei nave este înlocuită treptat, este ea aceeași corabie sau una nouă? Într-un sens similar, omenirea de astăzi poate fi privită ca o construcție mozaicată din fragmente genetice vechi de zeci de mii de ani – o combinație de linii ancestrale care s-au împletit de-a lungul istoriei.

Această viziune schimbă modul în care definim identitatea și apartenența biologică. Nu mai suntem o specie „pură”, ci rezultatul unei rețele complicate de amestecuri genetice, migrații și adaptări.

În lumina acestor date, neanderthalienii nu mai sunt „ceilalți”, ci o parte esențială a ceea ce suntem astăzi. Poate că nu au avut un final spectaculos, dar moștenirea lor continuă să respire prin fiecare generație.

În loc să ne gândim la dispariția lor ca la o pierdere, noul studiu ne invită să vedem în ea o formă de continuitate. Într-un sens profund, Homo sapiens nu i-a înlocuit pe neanderthalieni – i-a purtat cu el mai departe, în însăși alcătuirea umanității moderne.