Jocul ciudat „Terminator 2” pe care aproape nimeni nu și-l mai amintește: Legătura lui cu noul „Terminator 2D: No Fate”

Puțini gameri își mai amintesc astăzi de „Terminator 2: Judgement Day”, primul joc video inspirat din filmul cult lansat în 1991.

În ciuda ambiției de a transpune acțiunea blockbusterului pe platforme precum Amiga, ZX Spectrum sau Atari ST, rezultatul a fost unul haotic: o combinație de lupte, curse și puzzle-uri care păreau lipite la întâmplare.

La peste trei decenii distanță, studioul Bitmap Bureau revine asupra francizei cu „Terminator 2D: No Fate”, un titlu care se anunță drept prima adaptare cu adevărat fidelă a capodoperei lui James Cameron, scrie Eurogamer.

De la „Contra” la „Terminator”, un cerc complet al inspirațiilor

Gameplay-ul din „Terminator 2D: No Fate” amintește puternic de clasicul „Super Probotector” (cunoscut în SUA ca „Contra III: The Alien Wars”), produs de Konami pentru Super Nintendo.

Într-un nivel intitulat Future War, jucătorul, în rolul lui John Connor, se confruntă cu un inamic denumit The Defensive Wall, o trimitere directă la o secvență similară din „Probotector”.

Curios este că acest lanț al influențelor are o logică aproape „terminatoriană”. În 1984, filmul original The Terminator l-a inspirat pe Hideo Kojima să creeze designurile roboticilor din jocul Snatcher (1988).

Acestea au stat apoi la baza personajului Big Fuzz din Probotector (1992), care, la rândul său, a influențat vizual stilul lui Terminator 2D: No Fate. Astfel, inspirația se întoarce acolo unde a început, într-un veritabil ciclu temporal al creației digitale.

Cum a luat naștere cel mai confuz joc „Terminator 2”

Jocul original „Terminator 2: Judgement Day” a fost lansat simultan cu filmul, în vara anului 1991, și a fost dezvoltat de un mic studio britanic, Dementia, din Wolverhampton, sub coordonarea Ocean Software, companie renumită pentru adaptările sale de filme.

Echipa a avut la dispoziție doar șase luni pentru finalizare și, din motive de confidențialitate, a primit doar scenariul filmului, fără acces la secvențele finale.

Rezultatul? O serie de niveluri fără coerență între ele: lupte unu-la-unu între T-800 și T-1000, curse top-down cu motociclete și elicoptere, dar și puzzle-uri absurde în care jucătorul „repara” tendoanele sau ochiul cyborgului.

Versiunile pentru Amiga și PC au adăugat și o misiune laterală de tip shooter în jurul complexului Cyberdyne Systems, dar fără prea mult succes.

Lipsa de materiale vizuale din timpul producției explică de ce jocul original nu a reușit să surprindă atmosfera filmului. Dezvoltatorii s-au bazat în mare parte pe primul trailer al peliculei, primit pe casetă VHS, din care au extras câteva cadre digitalizate.

Astăzi, jocul este considerat mai degrabă o curiozitate istorică decât o experiență plăcută. Cu toate acestea, el a pus bazele unei serii de încercări de a aduce universul „Terminator” în gaming, încercări care, până acum, nu au reușit să atingă standardele impuse de film.

În schimb, „Terminator 2D: No Fate”, programat pentru lansare pe 12 decembrie 2025, promite să fie în sfârșit versiunea fidelă pe care fanii o așteaptă de peste 30 de ani. Iar de data aceasta, pare că nu va mai fi vorba doar de un alt cash grab, ci de un omagiu autentic adus unuia dintre cele mai iubite filme SF din toate timpurile.