Noi obligații pentru medicii din România, deciziile nu se mai iau ”după ureche”. Lista criteriilor obligatorii pentru diagnoză și tratament

Legea 163/2025 a actualizat cadrul în care profesează medicii și a transformat în obligație ceea ce, în multe specialități, era deja bună practică: deciziile clinice trebuie să fie întemeiate pe dovezi științifice, iar conduita terapeutică să respecte protocoalele, ghidurile și regulile de etică și deontologie. Modificările intervin în Legea 95/2006 privind reforma în sănătate și clarifică autonomia profesională: ai libertate în a prescrie și recomanda, dar în limitele competenței și cu susținere documentată. Scopul declarat este dublu: protecția pacientului și responsabilizarea actului medical.

În paralel, textul reiterează caracterul umanitar al profesiei și loialitatea față de pacient. Asta înseamnă că nu pot fi impuse restricții arbitrare în activitatea medicală, decât dacă au temei legal, medical sau etic. Cu alte cuvinte, autonomia nu este anulată, ci ancorată în standarde verificabile, pentru ca diagnosticul și tratamentul să fie replicabile, auditabile și explicabile.

Ce prevede noua lege

Concret, medicul își exercită autonomia de prescripție și recomandare numai dacă deciziile sunt fundamentate pe dovezi științifice și se încadrează în normele legale, protocoalele terapeutice și ghidurile de practică. Obligația nu vizează doar alegerea tratamentului, ci întregul lanț: anamneză, investigații, diagnostic diferențial, monitorizare și reevaluare.

În plus, legea precizează expres că principiile eticii și deontologiei profesionale trebuie respectate în toate etapele îngrijirii. Asta include informarea corectă a pacientului, obținerea consimțământului, proporționalitatea intervențiilor, confidențialitatea și evitarea conflictelor de interese. Autonomia rămâne, dar este inseparabilă de aceste repere.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

Lista criteriilor obligatorii în diagnoză și tratament

Pentru a fi conform cu noile cerințe, deciziile clinice trebuie să bifeze cumulativ câteva criterii. În practică, ești obligat să te raportezi la ghiduri și protocoale în vigoare, naționale sau internaționale adoptate, și să justifici explicit orice abatere de la ele în cazuri particulare, în funcție de comorbidități sau contraindicații.

Apoi, trebuie să documentezi traseul decizional cu trimitere la dovezi: revizuirile sistematice, metaanalizele, recomandările societăților de specialitate ori pozițiile oficiale ale comisiilor de specialitate. În plus, fiecare intervenție trebuie să respecte normele legale aplicabile (de la prescripția de medicamente și dispozitive până la utilizarea off-label, acolo unde cadrul o permite, cu informare completă a pacientului).

Dimensiunea etică nu e opțională. Ești dator să dovedești că ai respectat autonomia pacientului (consimțământ informat), ai urmărit interesul medical legitim (beneficiență), ai minimizat riscul (non-maleficiență) și ai asigurat acces echitabil la resurse (justiție). În fine, toate acestea se traduc în dosarul medical: note clare, datate, semnate, care fac posibilă auditarea.

Ce ai de făcut ca medic ca să fii în regulă

Ca să-ți aliniez practica la literă și spiritul noii legi, construiește-ți un flux simplu: pentru fiecare caz, notează ghidul/ protocolul urmat (versiune și dată), rezumă factorii care justifică opțiunea terapeutică și consemnează discuția de consimțământ. Dacă te abți de la ghid, explică rațiunea medicală și menționează alternativa.

Actualizează-ți periodic bibliografia de bază și setează-ți un sistem minim de management al dovezilor: bazează-te pe surse recunoscute (ghiduri de specialitate, poziții oficiale) și marchează în fișa pacientului referințele clinice-cheie care au susținut decizia. În paralel, revizuiește procedurile interne de protecția datelor, trasabilitatea medicației și raportarea evenimentelor adverse.

Ce înseamnă pentru pacient în mod concret

Pentru pacient, schimbarea se traduce în mai multă transparență. Poți cere să ți se explice ce ghid a fost urmat, ce alternative există și care sunt riscurile/beneficiile rezonabile. Dacă ai comorbidități sau restricții, medicul trebuie să-ți arate cum au influențat aceste elemente alegerea terapiei și de ce o abatere de la protocol este justificată.

Ai dreptul la consimțământ informat real, nu formal, iar asta include timp pentru întrebări și materiale ușor de înțeles. În situații în care recomandările sunt echivalente, poți decide împreună cu medicul în funcție de preferințe, costuri și disponibilitate, cu documentare în dosar, astfel încât traseul să rămână clar și verificabil.

Ce riscuri eviți și ce riscuri rămân

Pentru sistem, standardizarea pe dovezi reduce variabilitatea nejustificată, scade riscurile medicolegale și îmbunătățește continuitatea îngrijirii între niveluri. Pentru tine, ca medic, documentarea riguroasă și raportarea la ghiduri îți protejează autonomia și te apără în cazul unei contestații.

Rămân însă zone gri inerente medicinei: situațiile fără ghiduri ferme, pacientul cu profil atipic sau resurse limitate. Și aici legea oferă busola: argumentează decizia pe bază de dovezi disponibile, respectă etica și consemnează tot. Asta separă actul medical profesionist de deciziile „după ureche”.