Aproximativ un milion de români supraviețuiesc din 1.281 de lei. Pensia minimă din România între sărăcie lucie și un avertisment important

În România anului 2025, indemnizația socială pentru pensionari rămâne, pentru foarte mulți oameni, singura plasă de siguranță. Vorbim de 1.281 de lei pe lună, echivalentul a aproximativ 250 de euro, sumă la care ajung, prin completare, circa un milion de beneficiari. Discuția nu este doar despre cifre, ci despre traiul de zi cu zi: medicamente, utilități, mâncare și nevoia de demnitate la vârsta a treia. În acest context, profesorul Dan Voiculescu atrage atenția că nivelul actual nu mai reflectă realitățile economice și cere o creștere semnificativă a pensiei minime la 2.000 de lei, pentru a evita o criză socială.

Dincolo de mesajul politic sau de oportunitatea calendaristică a subiectului, rămâne o întrebare practică: ce putere de cumpărare îți oferă 1.281 de lei și cât de mare e efortul bugetar pentru o majorare reală? Răspunsurile, puse în balanță cu inflația ultimilor ani și cu prețurile la coșul de bază, conturează un tablou îngrijorător.

Ce înseamnă 1.281 de lei pe lună, în practică

La nivelul gospodăriei, 1.281 de lei îți impune alegeri dureroase. Dacă locuiești singur într-un oraș mediu, iarna, doar utilitățile (căldură, curent, apă) îți pot consuma o parte considerabilă din venit, iar medicamentele cronice îți mănâncă restul de flexibilitate. În aceste condiții, hrana devine capitolul la care faci compromisuri recurente, cu efecte directe asupra sănătății.

Diferența dintre acest venit și costul unui „trai minim pentru o viață decentă” este tot mai mare. Chiar dacă metodologia coșului pentru o familie nu se transferă integral asupra unui singur pensionar, ea arată clar dinamica prețurilor. Când puterea de cumpărare scade cu aproximativ 15% în doi ani, așa cum s-a semnalat, același leu cumpără mai puțin din tot: alimente, servicii, medicamente. Fără ajustări periodice coerente, indemnizația socială își pierde funcția de protecție și se transformă într-o confirmare oficială a sărăciei.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

De ce se cere 2.000 de lei și cât ar costa o majorare reală

Propunerea de a urca pensia minimă la 2.000 de lei țintește două lucruri: un prag minim de demnitate și o ancoră predictibilă pentru politicile sociale. Dincolo de principiu, poți privi rece cifrele: pentru un milion de beneficiari, diferența lunară dintre 2.000 de lei și 1.281 de lei este de 719 lei. Într-un an, asta înseamnă 719 x 12 = 8.628 lei per persoană; extrapolat la un milion de oameni, efortul brut ar fi de circa 8,628 miliarde de lei anual, adică aproximativ 1,7 miliarde de euro la un curs simplificat de 5 lei pentru un euro. Estimarea e orientativă, dar ordinea de mărime arată clar că discutăm despre o decizie de politică publică majoră, ce trebuie bugetată responsabil.

Un alt argument în favoarea majorării ține de efectele economice indirecte. Banii merg aproape integral către consum de bază, cu multiplicator local: farmacie de cartier, piață, magazin alimentar, servicii esențiale. Această circulație se întoarce parțial înapoi la buget prin TVA și taxe salariale plătite de furnizori. Nu compensează integral costul, dar atenuează nota de plată pe termen mediu.

Cum ar trebui gândită protecția socială în anii următori

Dacă îți pasă de sustenabilitate, contează nu doar valoarea nominală, ci și mecanismul de actualizare. O soluție ar fi un calendar predictibil, cu indexare automată la inflație și, la nevoie, corecții excepționale. Așa reduci șocurile și oferi vizibilitate celor care depind de acest venit. Tot aici intră și consolidarea țintirii: să beneficieze de completare cei mai vulnerabili, fără birocrație inutilă.

Pe termen mai lung, reforma pieței muncii, combaterea muncii la negru și stimularea contribuțiilor reale sunt esențiale. Fiecare an lucrat cu contribuții corecte azi înseamnă mai puțină dependență de indemnizația socială mâine. Între timp, poți sprijini nevoile imediate prin vouchere țintite (energie, medicamente) în anotimpurile de vârf, astfel încât să nu fii obligat să alegi între căldură și tratament.

Ce poți face concret, ca pensionar sau viitor pensionar

Dacă ești deja beneficiar de indemnizație socială, verifică periodic drepturile: termene de recalculare, sporuri de vechime, stagii nevalorificate. Cere clarificări la Casa de Pensii pentru perioadele care pot fi dovedite cu adeverințe sau acte suplimentare. Chiar și 50–100 de lei diferență lunară contează la un buget strâns.

Dacă ești în prag de pensie, reconstruiește-ți traseul de muncă și contribuții cu 12–24 de luni înainte de depunerea dosarului. Adună adeverințe, corectează inconsecvențe, verifică încadrările în condiții speciale sau deosebite. Dacă ai venituri suplimentare (chirie declarată, activități independente), te pot ajuta să nu depinzi de indemnizația socială după deschiderea dreptului. Iar dacă familia poate contribui, direcționează sprijinul către cheltuieli volatile (energie, medicamente), ca să îți stabilizezi bugetul lunar.

În final, discuția despre pensia minimă nu este despre generozitate, ci despre standardul minim pe care îl accepți ca societate pentru vârstnicii tăi. 1.281 de lei descrie azi mai degrabă pragul sărăciei decât o plasă reală de siguranță. O majorare semnificativă, însoțită de reguli clare de actualizare și de politici care întăresc baza de contribuții, poate transforma un ajutor de subzistență într-o protecție socială cu sens.