Cum folosesc fermierii inteligența artificială ca să găsească buruienile
Fermierii din Marea Britanie testează un sistem care arată cât de repede pătrunde inteligența artificială și în agricultură: camere montate pe mașinile de stropit, conectate la un algoritm, „văd” buruienile din lan și îi spun utilajului exact unde să pulverizeze erbicidul. Tehnologia este testată la Rothamsted Research, în Harpenden, Hertfordshire, unul dintre cele mai vechi centre de cercetare agricolă din lume, și țintește o problemă foarte specifică: buruiana care dă mari bătăi de cap cultivatorilor de grâu și orz.
Camere pe mașina de stropit și un algoritm care recunoaște buruiana
Inginerii și biologii de la Rothamsted, au lucrat cu specialiști Bosch pentru a antrena camerele să facă diferența între cultură și buruiană. Au fotografiat plantele de la înălțime fixă, au etichetat imaginile și au hrănit cu ele un algoritm de inteligență artificială. Când utilajul iese pe câmp, camerele scanează lanul în mers, iar AI-ul „recunoaște” zonele cu buruiana și transmite mașinii de stropit să pulverizeze doar acolo. Practic, erbicidarea devine direcționată, nu „cu ploaia” pe tot hectarul, scriu cei de la BBC.
Cercetătorul David Comont explică logica: de ani de zile fermierii știu unde apare buruiana și cât de rezistentă e, dar abia acum pot combina această cunoaștere cu tehnologie care acționează la nivel de metru pătrat. Așa se reduc cheltuielile cu erbicidele, scade impactul asupra mediului și, totodată, controlul rămâne eficient.
Mai puțin erbicid, mai mult control
Testele au durat trei ani și au implicat mii de imagini și peste 100 de hectare cartografiate. Soluția optimă găsită de cercetători a fost un braț de stropire cu 28 de camere, montate la circa 1,1 metri, suficient cât să surprindă plantele în mai multe stadii de creștere. Sistemul nu merge neapărat plantă cu plantă, ci mai degrabă pe „zone” în care buruiana e vizibilă, ceea ce îl face mai potrivit pentru utilajele mari folosite la fermele europene.
Reprezentanții proiectului spun că acuratețea a ajuns la aproximativ 85%, ceea ce în agricultură e deja foarte bun, mai ales când scopul este reducerea cantității de substanță folosite. Iar cum presiunea pe fermieri e tot mai mare – costuri, norme de mediu, lipsă de forță de muncă –, un sistem care „vede” buruienile înainte să se extindă poate face diferența între o cultură profitabilă și una compromisă.