Cum măsori sărăcia în marile orașe din România, în funcție de salariu. Așa îți dai seama în ce categorie de salariați intri
În orașele mari din România, „a fi sărac” nu înseamnă doar a avea un venit mic, ci a nu reuși să acoperi constant cheltuielile de bază pentru un trai minim decent. O analiză recentă a arătat explicit cât trebuie să câștigi ca persoană singură pentru a nu cădea sub acest prag, cu două scenarii diferite: dacă plătești chirie sau dacă stai în locuință proprie. Rezultatul confirmă ce simți deja în buzunar: localizarea face diferența, iar costul locuinței este piesa grea din ecuație.
În capătul „accesibil” al clasamentului intră orașe ca Suceava, unde pragul minim estimat este de circa 4.500 lei net cu chirie și 3.200 lei fără chirie. La polul opus, Bucureștiul ridică ștacheta la aproximativ 7.000 lei net pentru o persoană singură cu chirie, respectiv 4.500 lei dacă locuiești în propria casă. Între aceste extreme, pragurile cresc gradual în municipii precum Arad, Alba Iulia, Bacău, Târgu Mureș, Craiova sau Ploiești, iar în orașe mari precum Iași, Constanța, Brașov, Timișoara și Cluj-Napoca sumele urcă vizibil din cauza chiriilor și a serviciilor mai scumpe.
Cum interpretezi pragurile locale
Aceste praguri pornesc de la un coș minim de cheltuieli pentru o persoană singură: locuire (chirie sau costuri de întreținere), utilități, alimentație, transport și comunicații, igienă și sănătate. Ideea este simplă: dacă venitul net lunar nu acoperă acest pachet, intri în zona de sărăcie funcțională pentru orașul în care trăiești. De aceea, aceeași sumă poate însemna stabilitate într-un municipiu și vulnerabilitate într-altul.
Important este să nu confunzi acest indicator practic cu pragul de risc de sărăcie folosit la nivel european, calculat procentual din venitul median. Aici vorbim de o referință bazată pe costul real al vieții în fiecare oraș și pe statutul locativ. Pentru tine, utilitatea e imediată: îți spune dacă venitul curent îți permite să acoperi minimul de cheltuieli esențiale fără restanțe lună de lună.
Înțelegi și de ce chiria schimbă totul. În scenariul cu locuință proprie, costurile fixe scad considerabil, iar pragul „de supraviețuire” coboară cu sute sau chiar mii de lei. În scenariul cu chirie, fiecare 200–300 lei în plus la locuire se traduc direct într-un venit necesar mai mare pentru a rămâne deasupra liniei.
Cum îți calculezi categoria de venit
Pornind de la orașul tău, alege scenariul care te descrie: cu chirie sau fără chirie. Apoi estimează-ți cheltuielile minime lunare pe categorii: chirie sau întreținere, utilități, mâncare gătită acasă cu ieșiri moderate, abonament de transport sau combustibil, telefon și internet, igienă și mici cheltuieli medicale. Compară totalul cu venitul net constant din salariu, incluzând tichete de masă și alte beneficii evaluabile în bani.
Dacă totalul cheltuielilor depășește venitul sau îl egalizează, te afli sub pragul de trai minim pentru acel oraș. Dacă venitul tău este între prag și 1,2 ori pragul local, trăiești la limită și orice cheltuială neprevăzută te poate destabiliza. Între 1,2x și 2x prag intri în zona de stabilitate moderată, iar peste 2x prag ai un nivel de confort care îți permite economisire și planuri pe termen mediu. Ca reper, dacă în București câștigi 6.500 lei net și plătești chirie, ești probabil sub pragul de 7.000 lei, în timp ce fără chirie același venit te urcă peste referința de 4.500 lei.
Ca să-ți îmbunătățești poziția, urmărești două piste: fie scazi costul locuinței (mutare, împărțirea chiriei, renegociere), fie crești venitul net (schimbare de rol, ore suplimentare plătite corect, certificări care aduc creșteri salariale). Îți recomand să repeți calculul la fiecare 6–12 luni, pentru că utilitățile, alimentele și chiriile se mișcă în sus mai repede decât salariile în multe sectoare.
Ce limite are metoda și cum o adaptezi
Pragurile sunt orientative și nu țin cont de particularitățile tale. Dacă ai datorii, rate sau tratamente medicale recurente, ajustezi coșul de cheltuieli în consecință. Dacă lucrezi de acasă, s-ar putea să redistribui costurile din transport în utilități. Dacă ai bonusuri sezoniere sau venituri instabile, iei în calcul media ultimelor 6–12 luni, nu recordul de moment.
Nu în ultimul rând, acest cadru se adresează unei persoane singure. Pentru un cuplu sau o familie, refaci calculele pe membru de gospodărie și împarți costurile fixe. În orașele foarte scumpe, strategii precum împărțirea locuinței sau stabilirea unor bugete stricte pe categorii pot face diferența între a rămâne sub prag și a-l depăși confortabil. Scopul este să știi în ce punct te afli acum și ce pârghii ai ca să te muți, treptat, în zona de stabilitate.
:format(webp)/https://playtech.ro/wp-content/uploads/2025/11/cum-masori-saracia-in-Romania.jpg)