Obezitatea, o epidemie înfiorătoare la nivel global. Care sunt țările în care oamenii neglijează cel mai mult kilogramele în defavoarea sănătății

În două decenii, harta foametei s-a inversat: nu lipsa caloriilor, ci excesul lor definește tot mai multe societăți. Ultimele seturi de date agregate la nivel mondial arată că peste un miliard de oameni erau deja obezi în 2022, iar tendința continuă să urce, mai ales în rândul copiilor și adolescenților. Dincolo de statistici, vorbim despre o realitate cu impact direct în costurile de sănătate publică, productivitate și speranță de viață.

Definiția clasică se bazează pe indicele de masă corporală (IMC), raportul dintre greutate și pătratul înălțimii. Un IMC de 30 sau peste echivalează, convențional, cu obezitate. Da, indicatorul este imperfect în scenarii particulare, însă corelația cu diabetul, bolile cardiovasculare și peste o duzină de tipuri de cancer este solidă. Estimările pun mortalitatea atribuită obezității la câteva milioane de decese anual, ceea ce transformă fenomenul într-un risc populațional, nu doar într-o problemă individuală.

Harta globală a obezității

Cum arată harta obezității în 2022

Cele mai ridicate rate se regăsesc în statele și teritoriile din Pacific. În Polinezia și Micronezia, peste 60% dintre adulți trăiesc cu obezitate. American Samoa, Tonga, Nauru, Tokelau sau Insulele Cook domină clasamentele, cu prevalențe greu de imaginat în urmă cu o generație. Aici se intersectează schimbări rapide de dietă, acces facil la alimente ultraprocesate și norme culturale care, istoric, au asociat dimensiunile corporale cu statutul.

Tendința nu ocolește Africa și Orientul Mijlociu, regiuni legate tradițional de subnutriție. Urbanizarea accelerată, munca sedentară și trecerea la diete bogate în zaharuri și grăsimi ieftine împing statisticile în sus. Chiar și acolo unde veniturile medii rămân modeste, „caloriile goale” sunt tot mai accesibile, iar profilul bolilor netransmisibile se modifică în timp real.

România și Europa: unde ne situăm

Europa nu este o excepție, dar este eterogenă. Franța rămâne codașă la obezitate, în jurul a 10% pentru ambele sexe, însă alte țări au procente de trei până la patru ori mai mari. Turcia conduce la femei în regiune, iar România apare pe hartă cu un paradox îngrijorător: cea mai mare prevalență a obezității la bărbați din Europa, în jurul a 38%. Acest contrast continental vorbește despre diferențe în alimentație, educație nutrițională, sedentarism și prevenție.

Pe de altă parte, Statele Unite depășesc consistent media europeană, cu aproximativ 44% la femei și 42% la bărbați. Dincolo de comparații, imaginea continentală confirmă că obezitatea nu mai poate fi considerată „o problemă a altora”. Politicile publice și programele de prevenție devin determinantul între stagnare și alunecare continuă.

Problema obezității a ajuns la copii

De ce s-a ajuns aici și cine suferă

Corpul uman a evoluat să conserve energie în perioade de lipsuri. Când viața cotidiană oferă mișcare puțină și alimente dense energetic, mecanismele care altădată ne salvau supraviețuirea lucrează acum împotriva noastră. În paralel, piața alimentară a inundat gospodăriile cu produse ultraprocesate, ieftine, palatabile, construite să fie greu de limitat. Nu e doar despre „voință”, ci despre un mediu care împinge constant spre consum în exces.

Schimbarea se vede dramatic la tineri. În două treimi din țările analizate, copiii obezi îi depășesc numeric pe cei subponderali. În statele bogate, obezitatea infantilă lovește mai ales în familiile cu venituri mici, unde accesul la mâncare ieftină și sedentarismul se combină cu lipsa de timp pentru gătit. În economiile în dezvoltare, fenomenul se mută în clasele mijlocii pe măsură ce veniturile cresc, iar orașele devin norma.

Femeile au o problemă mai mare cu kilograme decât bărbații

Ce poți înțelege din aceste tendințe

Obezitatea nu poate fi inversată printr-o singură măsură. Datele susțin un mix de intervenții: educație nutrițională încă din școală, politici care fac alimentele proaspete mai accesibile decât opțiunile ultraprocesate, infrastructură urbană prietenoasă cu mersul pe jos și bicicleta, dar și screening medical regulat pentru factorii de risc metabolici. Medicamentele pentru slăbit intră în arsenal, însă prețul și disponibilitatea le limitează impactul pe termen scurt.

Pentru politicile publice, cheia este prevenția. Costul economic al kilogramelor în plus se vede în bugetele spitalelor, în zilele de concediu medical, în productivitatea scăzută. Țările care reușesc să stabilizeze curba investesc consecvent în programe comunitare și regândesc taxele, etichetarea și publicitatea alimentelor, fără a penaliza arbitrar consumatorul, conform The Economist.