Cum știi că urmează să primești un control de la ANAF – detaliile din afacere care te pun pe radarul Fiscului

Controalele ANAF sunt, de obicei, rezultatul unor analize de risc complexe, nu al întâmplării. În 2025, instituția dispune de algoritmi de selecție care corelează informații din sute de surse: raportări contabile, declarații fiscale, tranzacții intragrup și chiar fluxuri bancare. Printre cele mai frecvente motive care atrag atenția Fiscului se numără finanțările intragrup – adică împrumuturile între companii din același grup de firme – și modul în care acestea sunt documentate și declarate.

Conform experților fiscali citați de avocatnet.ro, ANAF tratează cu precauție orice tranzacție financiară între entități afiliate, suspectând adesea că acestea pot ascunde transferuri de profit sau optimizări fiscale mascate. În plus, în ultimii doi ani, autoritatea a dezvoltat o divizie specializată care analizează comportamentul financiar al firmelor și semnalează nereguli pe baza unor „steaguri roșii” (red flags).

Finanțările intragrup și dobânzile „atipice” – primul semnal pentru ANAF

Primul aspect verificat într-un control fiscal este existența contractelor de finanțare intragrup. ANAF urmărește dacă aceste împrumuturi sunt justificate economic, dacă au termene clare de rambursare, dacă sunt garantate și, mai ales, dacă dobânda aplicată este la nivel de piață.

De exemplu, dacă o companie românească primește un împrumut de la firma-mamă din străinătate fără dobândă sau cu o dobândă mult sub media bancară, inspectorii pot suspecta o formă de „aport mascat la capital”. În acest caz, ANAF poate reclasifica tranzacția și poate recalcula obligațiile fiscale, tratând sumele ca dividende distribuite – ceea ce implică impozit suplimentar și penalități.

Horoscop marți, 3 februarie 2026. Zi dificilă pentru două zodii, pot pierde o sumă importantă de bani

Cele trei zodii cu noroc la bani în săptămâna 2-8 februarie 2026. Vin câştiguri din multe direcţii

Inspectorii urmăresc inclusiv comportamentul efectiv al firmei. Dacă, de ani de zile, nu s-au făcut rambursări și nici plăți de dobânzi, există un risc ridicat de reîncadrare. De asemenea, cheltuielile cu dobânzile neînregistrate corect în contabilitate sau absența unor documente justificative pot genera ajustări semnificative.

În ultimii ani, ANAF a început să solicite și analiza ratingului de credit al societăților implicate, pentru a determina dacă rata dobânzii aplicate reflectă riscul real. Cu cât firma este mai riscantă, cu atât ar fi trebuit să plătească o dobândă mai mare – un principiu folosit pe scară largă în analizele de transfer pricing.

Baze de date specializate și comparații directe

ANAF nu se mai bazează doar pe rapoartele BNR sau pe medii statistice pentru a verifica dobânzile intragrup. Din 2023, autoritatea folosește baze de date internaționale specializate, care includ mii de contracte reale de finanțare între companii independente. Pe baza acestora, se calculează „dobânzi de piață” ajustate în funcție de valută, valoarea împrumutului, scadență și riscul de credit.

În cazul în care o companie nu poate justifica de ce a aplicat o dobândă diferită față de media pieței sau de ce nu a avut garanții pentru un împrumut semnificativ, riscul de control crește exponențial. Fiscul verifică inclusiv structurile de tip cash-pooling (conturi comune în grupuri de firme) și comisioanele pentru garanții interne, care ar trebui să fie remunerate conform pieței.

Ce alte „steaguri roșii” te pot aduce în atenția ANAF

Pe lângă finanțările intragrup, există mai multe elemente care semnalează un risc crescut de control fiscal:

• Rata mare a pierderilor raportate pe mai mulți ani consecutivi, mai ales în industrii cu marje ridicate;
• Diferențe majore între veniturile declarate și fluxurile reale din conturi , observate prin analiza SAF-T;
• Creșteri bruște ale cheltuielilor cu consultanța, redevențele sau serviciile intragrup , fără documente justificative clare;
• Rambursări de TVA de valoare mare , solicitate frecvent, dar neacoperite de documente comerciale solide;
• Plăți recurente către entități din jurisdicții cu fiscalitate redusă , fără activitate economică verificabilă;
• Contracte de management sau licențe software fără livrabile măsurabile , considerate de ANAF tranzacții de risc;
• Neconcordanțe între datele din bilanț și cele raportate prin declarațiile fiscale periodice , apărute din erori sau omisiuni.

În cazul în care mai multe dintre aceste semnale sunt detectate simultan, compania intră automat în lista scurtă pentru inspecție fiscală.

Cum se desfășoară analiza și ce poți face înainte de control

Înainte de a trimite o echipă de inspecție, ANAF efectuează o analiză preliminară de risc fiscal, comparând indicatorii firmei cu media sectorială. Printre acești indicatori se numără gradul de îndatorare, profitabilitatea, nivelul cheltuielilor deductibile și tranzacțiile cu părți afiliate.

Pentru a evita problemele, companiile ar trebui să dețină dosarul de prețuri de transfer actualizat anual, să justifice clar fiecare împrumut intragrup și să demonstreze că ratele dobânzilor, comisioanele și condițiile de finanțare sunt comparabile cu cele ale pieței.

Consultanții fiscali recomandă și verificarea internă a fluxurilor de numerar și simularea unui control ANAF, pentru a depista eventuale riscuri înainte ca autoritatea să le identifice.

Concluzie: un ANAF mai digital și mai specializat

Controalele fiscale din 2025 nu mai seamănă cu cele de acum câțiva ani. ANAF folosește inteligență artificială și baze de date externe pentru a identifica automat companiile cu risc fiscal ridicat. Din acest motiv, semnalele care te pot aduce pe radarul Fiscului sunt tot mai fine, iar prevenția devine esențială.

Dacă ai împrumuturi intragrup, plăți către afiliați sau costuri mari cu serviciile externe, pregătește din timp documentația. Un dosar bine structurat poate face diferența între o simplă verificare și o ajustare fiscală costisitoare.