Când devine casa bun comun al soților, chiar dacă e pe numele unuia singur

Atunci când doi oameni se căsătoresc, nu vorbim doar despre sentimente şi obligaţii morale în relaţia dintre cei doi, ci şi de o anumită „comunitate” patrimonială reglementată de lege. În România, cadrul legal clarifică situațiile în care bunurile dobândite în timpul căsătoriei devin bunuri comune şi ce excepţii există pentru bunurile înscrise doar pe numele unuia dintre soţi.

Bunurile dobândite în timpul căsătoriei

Principiul de bază al regimului legal al comunităţii de bunuri este simplu: bunurile dobândite în timpul căsătoriei, prin acte oneroase, devin parte din masa comună a soţilor, chiar dacă actele de proprietate sunt înregistrate doar pe numele unuia dintre ei. Asta înseamnă că, la modul general, o locuinţă cumpărată în timpul mariajului aparţine ambilor soţi, chiar dacă titlul de proprietate figurează doar pe numele unuia.

Există însă excepţii notabile. Codul Civil prevede expres bunurile care rămân proprii fiecărui soţ: în principal, bunurile dobândite prin moştenire, prin legat sau prin donaţie (dacă nu s-a dispus expres altfel), bunurile de uz personal şi alte bunuri pe care legea le consideră proprii. Un imobil primit prin donaţie directă către un soţ rămâne, în principiu, bun propriu, cu excepţia situaţiei în care donatorul a stabilit expres contrariul.

Practic, două întrebări sunt decisive când apare controversa: când a fost dobândit bunul (înainte sau după căsătorie) şi care a fost titlul juridic al dobândirii (achiziţie cu titlu oneros, donaţie, moştenire etc.). Dacă imobilul a fost cumpărat din resurse generate după încheierea căsătoriei – de exemplu din salarii sau din economii comune – regula este că acesta intră în patrimoniul comun, indiferent de numele de pe contractul de vânzare-cumpărare.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

Bunurile dobândite înainte de căsătorie

Potrivit art. 340 lit. a) din Codul civil, fac parte din categoria bunurilor proprii: „bunurile dobândite de fiecare dintre soţi înainte de încheierea căsătoriei.” Asta înseamnă că, indiferent pe numele cui este trecut imobilul sau câți ani trec de la căsătorie, casa rămâne proprietatea exclusivă a celui care a cumpărat-o înainte de nuntă.

Comunitatea de bunuri (adică proprietatea comună a soților) se aplică numai bunurilor dobândite după căsătorie, conform art. 339 Cod civil: „Bunurile dobândite în timpul regimului comunităţii legale de oricare dintre soţi sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmăşie ale soţilor.”

Prin urmare, o locuinţă cumpărată anterior căsătoriei nu intră automat în comunitate — chiar dacă ulterior soţii locuiesc acolo sau unul dintre ei contribuie la rate ori la renovare.

Situații în care celălalt soț poate avea drepturi indirecte

Chiar dacă bunul nu devine „comun” în sensul strict, legea permite recuperarea contribuțiilor prin alte căi juridice. Dacă, de exemplu: soțul/soția care nu este proprietar dovedește că a plătit o parte din ratele unui credit ipotecar început înainte de căsătorie sau a investit sume considerabile în modernizarea, extinderea sau renovarea casei, atunci el/ea poate cere o despăgubire (o creanță împotriva soțului proprietar), conform regulilor de îmbogățire fără justă cauză sau partaj de investiții (art. 357 și următoarele Cod civil).

Totuși, aceste contribuții nu transformă bunul într-unul comun, ci doar pot genera dreptul la o sumă de bani echivalentă cu aportul dovedit.

Dacă părţile doresc un alt regim patrimonial, Codul Civil permite opţiuni: regimul comunităţii convenţionale (prin contract prenupţial sau în timpul căsătoriei) sau separaţia de bunuri. Alegerea separării înseamnă că fiecare soţ păstrează proprietatea exclusivă asupra bunurilor sale, iar aceasta trebuie consemnată în mod formal la notar.

În practică, pentru a demonstra că o proprietate este comună — chiar dacă figurează pe numele doar al unuia — se poate recurge la probe: înscrisuri care arată sursa banilor (plăţi, împrumuturi, conturi comune), martori, expertize contabile sau chiar hotărâri judecătoreşti la partaj. De asemenea, soţul care a contribuit la îmbunătăţirea sau achitarea unei datorii legate de bun poate solicita recompense sau drepturi asupra bunului, conform regulilor despre masele patrimoniale.