A crezut că este o pasăre frumoasă în curte, dar era un hibrid nemaiîntâlnit. Cercetătorii nu știu ce nume să-i dea

Descoperirea unui hibrid între o gaiță albastră și o gaiță verde, făcută întâmplător în curtea unei localnice din San Antonio, Texas, a devenit rapid subiect de studiu internațional. Biologii de la Universitatea din Texas (UT Austin) cred că pasărea ar putea fi primul caz documentat de vertebrat hibridizat ca urmare directă a schimbărilor climatice , un fenomen care a adus în același areal două specii ce erau separate de milioane de ani de evoluție.

Totul a pornit de la o fotografie publicată pe un grup de birdwatching, unde o femeie dintr-un cartier din nord-estul orașului San Antonio a postat imaginea unei păsări ciudate, cu colorit albastru, dar cu o mască neagră și un piept alb strălucitor. Deși semăna vag cu o gaiță albastră (blue jay), detaliile nu se potriveau. Brian Stokes, doctorand în ecologie, evoluție și comportament la UT Austin, a fost cel care a sesizat potențialul descoperirii și s-a deplasat la fața locului pentru observații directe.

După mai multe încercări, Stokes a reușit să captureze pasărea cu ajutorul unei plase speciale, să îi preleveze o probă de sânge și să o elibereze ulterior, după ce i-a atașat un inel de identificare pentru monitorizare. Analiza ADN a confirmat natura excepțională a specimenului: era vorba despre un hibrid între o femelă de gaiță verde (green jay) și un mascul de gaiță albastră (blue jay) , două specii separate de aproximativ șapte milioane de ani de evoluție independentă. Rezultatele au fost publicate în revista Ecology and Evolution, aducând un nou argument că modificările climatice pot schimba nu doar habitatele, ci și relațiile genetice dintre specii.

Cum a fost posibilă apariția hibridului

În mod tradițional, gaița verde este o specie tropicală, prezentă în Mexic și America Centrală, ajungând abia în sudul Texasului. În același timp, gaița albastră preferă climatele temperate și era comună în estul Statelor Unite, cu un areal care se oprea în zona Houston. În ultimele decenii însă, încălzirea globală și modificările de regim climatic au permis extinderea arealelor ambelor specii. Gaițele verzi s-au deplasat spre nord, iar cele albastre spre vest, până când, în zona San Antonio, traseele lor s-au intersectat.

Astfel s-au creat condițiile pentru o interacțiune rară și neașteptată. Biologii de la UT Austin susțin că aceasta este o situație fără precedent, pentru că ambele specii și-au extins arealul simultan , nu una în detrimentul celeilalte, așa cum se întâmplă de obicei în cazurile de hibridizare forțată de om. Pasărea din San Antonio ar fi, deci, un exemplu pur de evoluție naturală influențată de schimbările climatice – un efect colateral, dar spectaculos, al mutațiilor ecologice generate de medii tot mai calde.

Exemplarul a fost observat din nou în 2025, după o absență de câțiva ani, în aceeași curte unde fusese găsit prima dată. Biologii nu pot explica exact ce a determinat pasărea să revină în același loc, dar comportamentul sugerează o formă de fidelitate teritorială – un detaliu interesant, având în vedere originea sa unică. „Dacă ar fi zburat două case mai departe, probabil nu am fi aflat niciodată despre el”, a declarat Stokes.

Un posibil simbol al lumii care se schimbă

Cazul a atras rapid atenția comunității științifice internaționale. Profesorul Tim Keitt, coordonatorul studiului, subliniază că hibridizarea vertebratelor cauzată de schimbările climatice ar putea deveni tot mai frecventă pe măsură ce mediile geografice se modifică. În trecut, hibrizii erau aproape întotdeauna rezultați din introducerea artificială a speciilor sau din expansiunea uneia asupra habitatului alteia – exemple fiind „grolarul” (grizzly + urs polar) sau „coywolf”-ul (coyote + lup). De data aceasta, însă, procesul a fost complet natural, un semnal al adaptării accelerate a faunei la noile realități climatice.

Cercetătorii nu au oferit un nume oficial hibridului, deși comunitatea de pasionați a glumit propunând denumirea „Grue Jay”, un joc de cuvinte între green și blue jay. În ciuda tonului ludic, povestea are o semnificație mai amplă: demonstrează cât de profund afectează clima structura ecosistemelor . O simplă pasăre dintr-o curte suburbană a devenit astfel un simbol al transformărilor ecologice globale, al mișcărilor invizibile prin care natura își reglează singură echilibrul.

Studiul a fost finanțat prin programul ConTex Collaborative Research Grant, Texas EcoLab și Planet Texas 2050, inițiative care urmăresc să documenteze modul în care clima și activitatea umană modelează biodiversitatea locală. Cazul hibridului dintre gaița verde și cea albastră oferă cercetătorilor o fereastră rară asupra proceselor evolutive în timp real – dar și o avertizare subtilă: dacă specii distincte ajung să se contopească, poate că limitele naturale care defineau ecosistemele încep deja să se estompeze.