Cel mai lung tunel subacvatic din lume se sapă la 400 de metri sub mare, pe 27 de kilometri. De ce fac această lucrare norvegienii

Norvegia avansează cu un proiect de inginerie fără precedent: Rogfast, un tunel rutier subacvatic de circa 27 de kilometri, săpat la aproximativ 400 de metri sub nivelul mării. După pauza din 2019, lucrările au fost relansate cu obiectivul de a scurta radical călătoria de-a lungul coastei de vest, o rută care astăzi cere până la 21 de ore și 7 treceri cu feribotul pentru a acoperi 1.090 km între Trondheim și Kristiansand. Odată finalizat, tunelul ar urma să fie parcurs în aproximativ 35 de minute.

De ce este nevoie de Rogfast

Rogfast promite să conecteze mai eficient regiunile de pe coasta vestică a Norvegiei, unde fiordurile și relieful fragmentat fac deplasarea greoaie și dependentă de feriboturi. Trecerea pe sub mare, prin două galerii paralele (fiecare cu două benzi), va crea o legătură directă, continuă, care reduce timpii, crește predictibilitatea și susține dezvoltarea economică în zonă. Pentru transportatori, dar și pentru navetiști, diferența înseamnă costuri mai mici și logistici mai simple.

Proiectul este dimensionat pentru trafic auto modern și pentru condiții de siguranță avansate. Dincolo de impactul asupra mobilității cotidiene, miza este strategică: o infrastructură capabilă să asigure fluxuri stabile de persoane și mărfuri între comunități separate astăzi de relief, vreme și orare de feribot.

Harta care arată traseul tunelului Rogfast, de 27 km.

Cifrele unui șantier extrem

Din punct de vedere ingineresc, anvergura este remarcabilă: 27 km lungime, cota de circa -400 m față de nivelul mării, două „tuburi” paralele cu câte două benzi. Volumul estimat de rocă excavată este de circa 8 milioane metri cubi, iar necesarul de explozivi se ridică la aproximativ 1.800 de tone. Bugetul total anunțat este de circa 2,2 miliarde, cu ținta de deschidere în 2033, dacă etapele merg conform planificării.

Horoscop 7 decembrie 2025. O zodie se confruntă cu tensiuni în familie

Elena Băsescu, de nerecunoscut. Fiica fostului președinte este complet schimbată, a renunțat și la ținutele îndrăznețe

Aceste cifre nu surprind doar scara lucrărilor, ci și complexitatea lor. A săpa atât de adânc sub mare presupune o proiectare atentă a structurii, a impermeabilizării, a sistemelor electrice și a celor de control, astfel încât tunelul să rămână sigur, ventilat și funcțional în regim non-stop.

Provocări sub mare: presiune, infiltrații, psihologia șoferului

Lucrul la 400 de metri sub apă înseamnă presiune hidrostatică ridicată, risc de infiltrații și un mediu geologic variabil, cu roci, falii și fracturi. Pe lângă structura pereților, devin critice drenajul, ventilarea și planurile de urgență. O infrastructură de asemenea dimensiuni nu se măsoară doar în metri cubi și kilotone, ci și în calitatea procedurilor de intervenție.

La fel de importantă este componenta umană. Conducerea într-un spațiu lung, uniform, poate induce monotonie senzorială, reducând vigilența și încetinind reacțiile. Cercetările din Norvegia indică faptul că după aproximativ 20 de minute în medii uniforme apare adaptarea senzorială, iar riscurile cresc. De aceea, proiectarea include soluții pentru „ritmuri vizuale” și repere care să mențină atenția șoferilor.

Secțiune transversală care arată sistemul de sens giratoriu săpat în rocă, sub insula Kvitsøy. (Foto: Norwegian Public Roads Administration)

Soluții multidisciplinare pentru siguranță și confort

Abordarea propusă combină neuroștiințe, psihologia traficului, arhitectură și tehnologii de iluminat. Iluminarea dinamică, cu variații subtile de culoare și intensitate, poate rupe monotonia fără a distrage. Elemente arhitecturale diferențiate — alternanțe cromatice, patternuri geometrice, schimbări de materiale — ajută la orientare și percepția mișcării. „Zonele de lărgire” întrerup continuitatea tunelului, servesc drept spații de urgență și oferă, în același timp, un respiro psihologic pentru conducători.

Acest tip de design senzorial este gândit încă din fazele timpurii ale proiectului, ca parte integrantă a siguranței și durabilității, nu ca detaliu estetic. Practic, infrastructura țintește un echilibru între robustețe tehnică, eficiență operațională și factorul uman.

Ce înseamnă pentru norvegia

Rogfast nu este doar un record de lungime, ci o schimbare de paradigmă pentru mobilitatea de pe coasta vestică. Prin reducerea dependenței de feriboturi și scurtarea substanțială a timpilor, proiectul deschide perspective economice, turistice și sociale noi. Dacă totul decurge conform planului, în 2033 șoferii vor traversa pe sub mare în puțin peste jumătate de oră un traseu care astăzi consumă timp, energie și resurse. În esență, aceasta este răspunsul Norvegiei: o investiție majoră pentru o mobilitate mai sigură, mai rapidă și mai previzibilă.