Sateliții Starlink ai lui Elon Musk cad zilnic pe Pământ: un pericol în creștere pentru orbită și atmosferă
Ritmul amețitor în care compania SpaceX lansează sateliți Starlink pe orbită a devenit, potrivit experților, un motiv de îngrijorare globală. În timp ce promisiunea unei conexiuni rapide la internet oriunde pe planetă pare un pas tehnologic uriaș, realitatea din spațiu arată tot mai mult ca un coșmar în formare. În fiecare zi, unul sau chiar doi sateliți Starlink reintră în atmosferă și se dezintegrează, iar fenomenul riscă să scape de sub control.
Astrofizicianul Jonathan McDowell, cercetător la prestigiosul Smithsonian, a declarat recent pentru EarthSky că rata de reintrare a sateliților Starlink este în prezent de „unul sau doi pe zi”. Iar acest număr este în continuă creștere. Ceea ce părea un detaliu tehnic minor s-a transformat într-un semnal de alarmă pentru comunitatea științifică, care urmărește cu atenție cum orbita joasă a Pământului se aglomerează într-un ritm fără precedent.
De la primul lansament din 2019, SpaceX a trimis deja peste 8.000 de sateliți în spațiu. Doar în 2025 au fost adăugați peste 2.000, un record absolut. În același timp, competitori precum Amazon, cu proiectul Kuiper, intenționează să lanseze peste 3.000 de sateliți în următorii ani. Estimările arată că până în 2030, orbita joasă ar putea găzdui până la 50.000 de sateliți activi — o densitate fără precedent în istoria explorării spațiale.
Durata de viață a unui satelit Starlink este de aproximativ cinci ani. După această perioadă, fiecare dintre ei este programat să reintre controlat în atmosferă și să ardă complet. În teorie, acest proces ar trebui să fie sigur. În practică însă, tot mai mulți cercetători avertizează că resturile metalice eliberate în straturile superioare ale atmosferei ar putea declanșa un efect în lanț periculos pentru stratul de ozon.
Poluarea spațială, o amenințare ignorată
Pe măsură ce mii de sateliți se „incinerează” în atmosferă, metalele grele și particulele rezultate ajung în stratosferă. Un studiu citat de publicația The Register sugerează că această poluare ar putea contribui la degradarea stratului de ozon, afectând capacitatea planetei de a filtra radiațiile ultraviolete. McDowell spune că opiniile în rândul oamenilor de știință variază de la „nu e o problemă serioasă” până la „deja e prea târziu”.
Problema e că nimeni nu are încă date concludente. Cu toate acestea, incertitudinea este suficient de mare încât să ridice întrebarea dacă omenirea nu își compromite singură mediul înconjurător prin goana după conectivitate globală.
Dar poluarea atmosferică ar putea fi doar începutul. Un raport al Administrației Federale a Aviației (FAA) din SUA avertiza încă din 2023 că, până în 2035, peste 28.000 de fragmente provenite din sateliți ar putea supraviețui arderii la reintrare. Aceste bucăți de resturi spațiale cresc riscul ca cineva de pe Pământ să fie lovit mortal de deșeuri orbitale — un scenariu care până recent părea improbabil. Conform calculelor, probabilitatea unei astfel de tragedii ar putea ajunge la 61% anual.
Cursa pentru orbită și riscul sindromului Kessler
McDowell avertizează că, în ritmul actual, Pământul ar putea fi lovit de cinci reintrări de sateliți pe zi în viitorul apropiat. Însă cel mai grav scenariu este legat de un posibil efect în lanț cunoscut sub numele de sindromul Kessler. Acesta ar apărea dacă o serie de coliziuni între sateliți ar genera tot mai multe fragmente de resturi, declanșând o reacție în lanț imposibil de controlat. Rezultatul ar fi o barieră de deșeuri orbitale care ar face aproape imposibilă lansarea viitoarelor misiuni spațiale.
Deși sateliții Starlink operează la o altitudine relativ joasă, unde fragmentele se dezintegrează mai repede, prezența masivă a SpaceX în această zonă obligă alți operatori să urce mai sus — unde deșeurile pot rămâne zeci sau chiar sute de ani. Astfel, un incident major în acele regiuni ar putea bloca accesul umanității la spațiu pentru generații întregi.
O altă amenințare vine din partea activității solare. În timpul așa-numitului „maxim solar”, câmpul magnetic al Soarelui devine extrem de activ, afectând sateliții aflați pe orbită. În 2022, un astfel de eveniment a dus la pierderea a peste 40 de sateliți Starlink. Dacă un val similar ar lovi o constelație mai densă, zeci sau chiar sute de sateliți ar putea fi distruși simultan, amplificând exponențial pericolul de coliziuni și resturi.
O problemă care nu mai poate fi ignorată
Ceea ce se întâmplă acum în spațiu nu mai e un scenariu ipotetic, ci o realitate cu efecte tot mai vizibile. De la riscul de poluare atmosferică până la amenințarea coliziunilor orbitale, omenirea pare să fi deschis o cutie a Pandorei tehnologice fără un plan clar de închidere.
În dorința de a conecta lumea, Elon Musk și rivalii săi au transformat orbita Pământului într-un experiment global cu consecințe greu de prevăzut. În timp ce SpaceX continuă să lanseze noi sateliți aproape săptămânal, întrebarea esențială rămâne: câte sacrificii este dispusă omenirea să accepte pentru o conexiune mai rapidă la internet?
La cum stau lucrurile acum, viitorul nu pare doar interconectat, ci și suprasaturat — un cer plin de promisiuni, dar și de ruine care cad în fiecare zi.