Cine este Laszlo Krasznahorkai, laureatul Nobel pentru Literatură. Criticile dure aduse lui Viktor Orbán de către scriitorul maghiar
Premiul Nobel pentru Literatură 2025 a fost acordat scriitorului maghiar László Krasznahorkai, pentru „opera sa convingătoare și vizionară care, în mijlocul terorii apocaliptice, reafirmă puterea artei”. Anunțul a fost făcut la Stockholm de Mats Malm, secretar permanent al Academiei Suedeze, care a precizat că laureatul se afla la Frankfurt în momentul comunicării premiului.
Cine este Laszlo Krasznahorkai?
Născut în 1954, în orașul Gyula, din sud-estul Ungariei, aproape de granița cu România, Krasznahorkai este considerat unul dintre cei mai importanți prozatori europeni contemporani. El și-a construit opera în jurul temelor apocalipsei, alienării și prăbușirii ordinii morale, devenind o voce distinctă a literaturii central-europene.
Romanul său de debut, „Sátántangó” (1985), l-a impus imediat pe scena literară. Cartea prezintă destinul unui grup de oameni dintr-o fermă colectivă abandonată, în anii de dinaintea căderii comunismului. Atmosfera de așteptare, manipularea morală și promisiunea falsă a unui miracol se combină într-o alegorie a disperării. Personajele Irimiás și Petrina, crezute moarte, revin în mijlocul comunității ca mesageri ai speranței, dar sfârșesc prin a adânci confuzia și deznădejdea. Romanul, cu motto-ul kafkian „Voi rata lucrul așteptându-l”, a fost ecranizat în 1994 de regizorul Béla Tarr, într-un film considerat capodoperă a cinematografiei europene.
Succesul a fost urmat de „Melancolia rezistenței” (1989), o poveste febrilă și apocaliptică despre prăbușirea ordinii într-un orășel maghiar. Sosirea unui circ ciudat, al cărui punct de atracție este carcasa unei balene uriașe, declanșează haosul și violența. În stilul său unic, Krasznahorkai explorează lupta dintre ordine și dezordine, dintre rațiune și instinct, într-o lume amenințată de propria dezintegrare. Criticul american Susan Sontag l-a numit „maestrul apocalipsei” pentru capacitatea sa de a combina grotescul, absurdul și luciditatea filosofică.
În „Război și război” (1999), autorul își mută atenția spre dimensiunea universală a conflictului și suferinței. Personajul principal, arhivistul Korin, părăsește Budapesta pentru a ajunge la New York, hotărât să publice o epopee antică descoperită în arhive. Prin această călătorie, Krasznahorkai vorbește despre nevoia de sens într-o lume în derivă. Comitetul Nobel a remarcat stilul său inconfundabil – fraze lungi, curgătoare, cu o sintaxă fluidă, aproape hipnotică – și viziunea sa profund umanistă, care transformă haosul în reflecție artistică.
Critici dure la adresa lui Viktor Orban
Departe de a fi un autor izolat, Krasznahorkai este și o voce civică puternică. El l-a criticat dur pe premierul Viktor Orbán, acuzându-l de cinism și de promovarea unei false neutralități față de războiul din Ucraina.
„Cum poate o țară să fie neutră când rușii invadează o țară vecină?”, a întrebat scriitorul, amintind că Ungaria însăși a fost cândva ocupată de sovietici. A descris actualul regim ca „un caz psihiatric”, dominat de „calcul inuman și lipsă de empatie”.
Krasznahorkai consideră războiul „o nebunie a lumii moderne”, în care progresul tehnologic coexistă absurd cu moartea și distrugerea. În viziunea sa, apocalipsa nu este un eveniment singular, ci un proces continuu:
„Apocalipsa este acum. Este o judecată neîntreruptă.”
Prin această perspectivă, laureatul Nobel 2025 reușește să lege profeția artistică de conștiința morală, reafirmând, în ciuda tuturor crizelor, forța salvatoare a artei.