Misterul statuilor de pe Insula Paștelui a fost rezolvat: cercetătorii au descoperit cum au fost „plimbate” capetele uriașe

Unul dintre cele mai fascinante mistere arheologice ale lumii, modul în care au fost transportate uriașele statui moai de pe Insula Paștelui, pare să fi fost în sfârșit elucidat. O echipă internațională de oameni de știință a demonstrat că aceste monumente impresionante nu au fost trase sau ridicate cu mijloace rudimentare, așa cum se credea până acum, ci au fost literalmente „plimbate” până la locul lor final.

Prin folosirea modelării 3D, a testelor fizice și a experimentelor de teren, cercetătorii au arătat că locuitorii din Rapa Nui, civilizația care a populat insula în urmă cu peste 900 de ani, au folosit o metodă ingenioasă bazată pe balans și forță coordonată. Rezultatul? Coloșii de piatră, cântărind între 12 și 80 de tone, „mergeau” singuri, mișcați în zigzag de echipe relativ mici de oameni.

Profesorul Carl Lipo de la Universitatea Binghamton și colegul său, profesorul Terry Hunt de la Universitatea din Arizona, au confirmat teoria potrivit căreia statuile moai au fost concepute special pentru a putea fi deplasate printr-un balans controlat. Echipa a realizat modele 3D detaliate și a construit o replică de 4,35 tone a unei statui originale.

Această replică, creată cu o bază în formă de D și un centru de greutate ușor înclinat în față, a fost mișcată de o echipă de doar 18 persoane. În doar 40 de minute, cercetătorii au reușit să o deplaseze pe o distanță de 100 de metri. Spre deosebire de teoriile anterioare, care presupuneau folosirea a zeci sau chiar sute de oameni pentru a trage statuile culcate pe sanie, metoda nouă s-a dovedit mult mai eficientă și realistă.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

„Odată ce reușești să o pui în mișcare, nu e greu deloc. Se trage doar cu un braț și totul devine rapid și eficient”, a explicat profesorul Lipo. Această tehnică presupune ca echipele să tragă alternativ de frânghii atașate pe părțile laterale ale statuii, provocând un balans stânga-dreapta care duce la o deplasare lentă, dar constantă, înainte.

Mai mult, analizele au arătat că moai-urile au fost concepute pentru acest tip de mișcare. Baza lor lată și curbată și ușoara înclinare spre față nu erau întâmplătoare: ele ajutau statuile să se „legene” într-un mod controlat, exact ca o persoană care merge cu pași mici.

Drumurile moai: urme ale unei inginerii sofisticate

Descoperirea este susținută și de o altă dovadă majoră: rețeaua de drumuri de pe insulă. Cercetările au arătat că acestea, cunoscute drept „drumurile moai”, nu erau simple căi de transport, ci structuri construite special pentru a facilita mișcarea statuilor.

Drumurile, late de aproximativ 4,5 metri, aveau o formă concavă, ideală pentru balansul lateral al statuilor. În plus, cercetătorii au descoperit moai răsturnați pe marginea acestor rute, cu urme de încercări de a fi ridicați la loc, ceea ce sugerează că procesul de „mers” era cu adevărat folosit și, uneori, dificil de controlat.

Profesorul Lipo a explicat că „de fiecare dată când mutau o statuie, locuitorii construiau practic un drum în același timp. Infrastructura era parte din procesul de mișcare”. Această descoperire arată nu doar ingeniozitatea poporului Rapa Nui, ci și gradul lor ridicat de organizare.

Teoria se potrivește, de altfel, și cu tradițiile orale ale locuitorilor insulei, care au transmis din generație în generație povești despre statuile care „mergeau” singure de la carierele de piatră până la locurile lor sacre.

O civilizație de pionieri ai ingineriei antice

Insula Paștelui, situată la peste 2.000 de kilometri de coasta statului Chile, a fost populată în secolul al XIII-lea de navigatori polinezieni. Între anii 1250 și 1500, aceștia au sculptat aproape 900 de statui moai, considerate reprezentări ale strămoșilor divinizați. Cele mai multe au în jur de 4 metri înălțime și privesc spre interiorul insulei, ca și cum ar veghea asupra satelor.

Până acum, modul în care aceste statui au fost transportate din carierele de piatră până la pozițiile lor finale a rămas un mister care a alimentat zeci de teorii, de la folosirea trunchiurilor de copaci până la intervenții supranaturale. Noua descoperire pune capăt acestor speculații, demonstrând că soluția se afla chiar în fața noastră: un amestec de fizică, echilibru și ingeniozitate umană.

Pentru cercetători, această reușită nu înseamnă doar rezolvarea unei enigme istorice, ci și o recunoaștere a capacităților extraordinare ale unei civilizații izolate, care a reușit să transforme piatra în simboluri ale puterii și spiritualității.

Profesorul Lipo a subliniat că „această descoperire le oferă oamenilor din Rapa Nui onoarea pe care o merită. Ei au fost incredibil de inteligenți și creativi, iar noi avem multe de învățat din soluțiile lor simple, dar eficiente.”

Astfel, misterul transportului moai a fost în sfârșit elucidat. Nu forța brută, ci echilibrul, geometria și înțelegerea mișcării au fost cheia. O dovadă că, acum nouă secole, locuitorii Insulei Paștelui nu doar sculptau monumente impresionante, ci stăpâneau și principiile fizicii cu o precizie demnă de inginerii moderni.