Vârsta la care tinerii europeni se mută din casa părintească. Românii sunt peste media UE

Eurostat a publicat cele mai noi date despre vârsta la care tinerii părăsesc casa părintească în Uniunea Europeană, iar fotografia la zi arată diferențe mari între țările nordice și sudul continentului. Media UE pentru 2024 este de 26,2 ani, foarte aproape de nivelul din 2019 (26,1 ani) și sub vârful din 2006 (26,8 ani). România se situează peste media UE, la aproximativ 27,3 ani, ceea ce înseamnă că tinerii români rămân, în medie, mai mult timp acasă decât colegii lor din Uniune.

Cum arată harta europei pe vârste

Potrivit datelor, ieșirea din „cuibul” familiei se face mult mai devreme în nordul continentului: Finlanda are o medie de 21,4 ani, urmată de Danemarca (21,7 ani) și Suedia (21,9 ani). La polul opus, în statele sudice și centrale, plecarea se amână frecvent spre treizeci de ani: Croația (31,3 ani), Slovacia (30,9 ani), Grecia (30,7 ani), Italia (30,1 ani) și Spania (30,0 ani). Aceste diferențe nu sunt întâmplătoare: țin de politici sociale, piața muncii, mobilitatea studenților și tradiții culturale privind „întemeierea” pe cont propriu.

În România, media de 27,3 ani plasează țara în zona intermediară-superioară a clasamentului: peste UE-27, dar mai jos decât statele în care plecarea se apropie de 30 de ani. Este un indiciu că accesul la locuințe, salariile de început și costul vieții împing încă mulți tineri să rămână o perioadă la părinți, chiar dacă mobilitatea educațională și migrația pentru muncă au crescut în ultimul deceniu.

Harta cu vârsta la care tinerii pleacă din casa părintească. (Sursa: Eurostat) 

De ce întârzie plecarea de acasă

Factorul decisiv rămâne costul locuirii. În 2024, 9,7% dintre tinerii din UE (15–29 ani) locuiau în gospodării care cheltuiau cel puțin 40% din venitul disponibil pe locuință, față de 8,2% în rândul populației generale. Pentru un debut profesional cu salariu modest, chiria, utilitățile și garanțiile cerute de proprietari pot împinge calendarul mutării cu ani buni. În același timp, în țările nordice, un mix de locuințe sociale, subvenții/beneficii și piețe de închiriere mai flexibile ușurează tranziția.

Horoscop marți, 3 februarie 2026. Zi dificilă pentru două zodii, pot pierde o sumă importantă de bani

Cele trei zodii cu noroc la bani în săptămâna 2-8 februarie 2026. Vin câştiguri din multe direcţii

Pe lângă chiriile ridicate, stabilitatea contractelor de muncă și durata studiilor joacă un rol major. Acolo unde contractele temporare domină piața entry-level, tinerii amână mutarea până când veniturile devin previzibile. În sudul UE, tradiția de a rămâne în familie până la căsătorie sau până la achiziția unei locuințe proprii adaugă încă un strat cultural peste realitățile economice. În România, accesul la credit ipotecar, avansul necesar și oferta de locuințe noi în orașele mari pot face diferența între o mutare la 24–25 de ani și una împinsă spre 28–29 de ani.

Tabelul vârstei la care tinerii pleacă de acasă (Sursa: Eurostat)

România în context regional și ce pot face autoritățile

Comparativ cu vecinii, România stă mai bine decât statele sudice menționate, dar mai slab decât țările nordice și unele state occidentale în care tinerii pleacă, în medie, înainte de 24–25 de ani. Un pachet de măsuri care vizează locuințe de închiriat la prețuri accesibile, consiliere și sprijin pentru tinerii angajați (inclusiv garanții de chirie) și programe municipale de locuire ar accelera tranziția spre independență. La fel de importante sunt politicile de creștere a stocului locativ (inclusiv conversia clădirilor nefolosite) și stimulentele pentru dezvoltatorii care includ locuințe cu chirii plafonate în proiectele lor.

Nu în ultimul rând, mobilitatea universitară și stagii plătite pot reduce decalajele regionale: tinerii care se mută pentru studii sau pentru un job bine plătit la început de carieră fac, în general, pasul mai devreme. Datele Eurostat arată că, pe termen lung, micșorarea poverii costurilor locative pentru 18–29 de ani se corelează cu scăderea vârstei de plecare de acasă și cu o piață a muncii mai dinamică.

Europa rămâne împărțită între nordul „early movers” și sudul „late leavers”. Cu 26,2 ani la nivelul UE și 27,3 ani în România, tendința generală depinde mai puțin de mentalități și tot mai mult de accesul la locuire și de stabilitatea veniturilor. Pentru ca tinerii să facă pasul mai devreme, cheia este un ecosistem locativ prietenos, sprijinit de politici publice coerente și de salarii de început care țin pasul cu costurile reale ale vieții.