Sepiile demonstrează abilități cognitive comparabile cu cele ale copiilor, conform cercetătorilor VIDEO
Un experiment recent arată că sepiile, cefalopode cunoscute pentru capacitatea lor de camuflaj, pot manifesta un autocontrol remarcabil, asemănător cu cel al primatelor și chiar al copiilor. Studiul, publicat în revista Proceedings of the Royal Society B, a folosit o variantă a celebrului „test al bezelei”, inițial creat pentru a evalua răbdarea și planificarea la oameni.
Testul original, conceput la Universitatea Stanford, plasa un copil într-o cameră cu o bezea. Dacă rezista 15 minute fără să o mănânce, primea o a doua, răsplătind astfel capacitatea de a amâna gratificația pentru un beneficiu mai mare. Adaptarea pentru animale presupune înlocuirea instrucțiunilor verbale cu simboluri și recompense alimentare.
În experiment, cercetătorii au plasat șase sepii comune (Sepia officinalis) într-un bazin cu două compartimente transparente. Într-unul se afla o bucată de crevete crud, mai puțin atractivă, iar în celălalt un crevete viu, mult mai dorit. Ușile compartimentelor aveau semne: cercul indica deschidere imediată, triunghiul o întârziere de 10–130 secunde, iar pătratul – folosit pentru control – rămânea permanent închis.
Rezultatele au fost uimitoare. Toate sepiile au ales să aștepte recompensă mai bună, tolerând întârzieri de până la 130 de secunde, comparabile cu performanțele unor păsări inteligente, cum ar fi ciorile, sau ale cimpanzeilor. În grupul de control, unde ușa spre hrana preferată nu se deschidea, animalele nu au așteptat, demonstrând că au înțeles condițiile testului și nu au acționat la întâmplare.
Legătura dintre învățare și autocontrol
Cercetătorii au mers mai departe, verificând cât de repede pot aceste cefalopode să învețe și să se adapteze la schimbări. Sepiile au fost antrenate să asocieze o formă geometrică cu o recompensă. După ce au învățat, semnele au fost schimbate, iar recompensa a fost legată de cealaltă formă. Individul care s-a adaptat cel mai rapid a fost și cel care a rezistat cel mai mult timp în testul de autocontrol.
Această corelație sugerează o legătură între flexibilitatea cognitivă și capacitatea de a amâna satisfacția. În mod surprinzător, astfel de rezultate sunt rare în regnul animal, fiind întâlnite mai ales la vertebrate cu creier mare, ca primatele, corvidele și papagalii. Sepiile, deși nevertebrate, demonstrează o sofisticare mentală care rivalizează cu a acestora.
De ce ar avea sepiile nevoie de asemenea abilități
În cazul păsărilor și al primatelor, amânarea gratificației este asociată cu utilizarea uneltelor, stocarea hranei sau comportamente sociale complexe. Sepiile nu prezintă aceste trăsături: nu trăiesc în grupuri mari, nu folosesc unelte și nu depozitează hrană. Totuși, biologii cred că stilul lor de viață ar putea explica fenomenul.
Aceste animale își petrec cea mai mare parte a timpului camuflate, așteptând momentul optim pentru a vâna. În perioadele scurte de hrănire, sunt complet expuse prădătorilor. Așadar, capacitatea de a aștepta hrana de calitate superioară ar putea fi un avantaj evolutiv: evită riscul de a ieși din ascunzătoare prea des și își maximizează energia consumată.
Descoperirea completează alte studii recente care arată că sepiile au „memorie episodică”, iar uneori chiar formează amintiri false. Toate acestea sugerează că aceste cefalopode posedă un nivel de inteligență mult peste așteptările tradiționale pentru nevertebrate. Cercetătorii plănuiesc experimente viitoare pentru a stabili dacă sepiile pot planifica cu adevărat pentru viitor, un semn clar al gândirii avansate.
Rezultatele nu doar că schimbă modul în care percepem sepiile, ci și ne obligă să reevaluăm limitele inteligenței în regnul animal. În adâncurile oceanului, aceste creaturi tăcute dovedesc că evoluția poate produce forme complexe de gândire chiar și acolo unde nu ne-am fi așteptat.