INTERVIU cu Delia Darabană de la Adăpostul Speranța: „Cea mai mare satisfacție în munca mea cu animalele este că fiecare zi aici îmi umple sufletul. Este terapeutic”

Adăpostul Speranța reprezintă un punct de referință pentru protecția animalelor fără stăpân din România. Aici, fiecare câine sau pisică primește îngrijire medicală, hrană și atenție, într-un mediu organizat și susținut de o echipă care se dedică trup și suflet.

În acest sens, Playtech i-a luat un interviu Deliei Darabană, în care ne povestește despre parcursul său de la voluntariat la implicarea profesională și despre motivația care a condus-o către această muncă: respectul și iubirea pentru animale, însușite încă din copilărie, au devenit acum un mod de viață și o profesie cu impact direct în comunitate.

Fuziunea cu Animal Society a adus la Speranța o mai bună structurare a resurselor, un „know-how” extins și colaborări eficiente, care permit echipei să gestioneze un număr mare de animale și să răspundă prompt cazurilor de urgență.

Delia vorbește deschis despre provocările cu care se confruntă: resursele limitate, prejudecățile sociale și necesitatea unei educații continue în ceea ce privește responsabilitatea față de animale. În același timp, ea pune accent pe satisfacția de a vedea animale rănite sau abandonate recuperându-se și găsind familii care le oferă un cămin stabil.

Horoscop zilnic 6 decembrie 2025: Vești importante pentru o zodie, surprize pentru alte două

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

În interviul pe care îl poți citi în rândurile ce urmează poți afla despre activitatea zilnică a adăpostului, cât și proiectele viitoare, campanii de sterilizare, programe educaționale în școli, implicarea comunității și colaborarea cu autoritățile.

INTERVIU Adăpostul Speranța / Foto: Facebook

INTERVIU cu Delia Darabană de la Adăpostul Speranța: „Este importantă mentalitatea față de câinii și pisicile fără stăpân: încă există prejudecăți, indiferență sau chiar ostilitate”

Playtech: Cum a început povestea ta cu Adăpostul Speranța și ce te-a motivat să te implici?

Delia Darabană (Adăpostul Speranța): Am crescut într-o familie unde respectul pentru animale este ceva firesc – bunicii și străbunicii mei iubeau animalele, iar părinții salvau mereu câini și pisici de pe stradă. Așa am ajuns și eu, copil fiind, să aduc acasă pisici, câini, chiar și păsări rănite, pe care le-am îngrijit până le-am dat spre adopție sau până le-am putut elibera.

După câțiva ani de profesie în zona corporate, am ales să lucrez cu asociații pentru copii și apoi, în cel mai natural mod, cu cele care protejează animale. Așa am ajuns la Animal Society, partener al Adăpostului Speranța și apoi la Speranța, mai întâi ca voluntar, apoi ca angajat. E cea mai frumoasă întâmplare din viața mea, pentru că viața mea a căpătat și mai mult sens, iubesc ceea ce fac, echipa alături de care lucrez, oamenii pe care îi întâlnesc.

Playtech: Ce schimbări a adus fuziunea cu Animal Society în modul în care funcționează adăpostul?

Delia Darabană (Adăpostul Speranța): Prin fuziunea cu Animal Society am îmbinat experiența ambelor asociații în campanii, educație și proiecte de impact, ceea ce ne ajută să fim mai eficienți și mai bine conectați la comunitate. Practic, animalele beneficiază acum de îngrijire la un nivel mai ridicat, iar noi, împreună, avem resurse și know-how care ne permit să facem mult mai mult pentru ele.

Playtech: Care sunt cele mai mari provocări atunci când vorbim despre salvarea și îngrijirea animalelor fără stăpân? Ce vă lipsește în acest moment?

Delia Darabană (Adăpostul Speranța): Cele mai mari provocări țin, în primul rând, de resurse – adăpostul are mereu nevoie de fonduri, hrană, tratamente și oameni implicați. La fel de importantă este însă și mentalitatea față de câinii și pisicile fără stăpân: încă există prejudecăți, indiferență sau chiar ostilitate.

Ne lipsește și educația consecventă, pentru că doar prin informare și empatie putem schimba, pe termen lung, modul în care comunitatea privește aceste animale. În plus, e nevoie de mai mult sprijin din partea autorităților și de responsabilitate din partea fiecărui stăpân – adopție, sterilizare, grijă reală.

Playtech: Ai un moment sau o poveste care te-a impresionat până la lacrimi?

Delia Darabană (Adăpostul Speranța): Am des astfel de momente, spre fericirea mea. Când reușim să salvăm câini cărora alții nu le-ar mai fi dat nicio șansă, răniți sau puternic traumatizați, iar noi îi salvăm și avem bucuria să îi vedem vindecați, recuperați și apoi adoptați.

Iar când primim poze cu ei de la mare, de pe munte sau din vacanțe alături de noile familii, e imposibil să nu te emoționezi până la lacrimi și să nu te simți puternic motivat să continui.

INTERVIU Adăpostul Speranța / Foto: Facebook

INTERVIU cu Delia Darabană de la Adăpostul Speranța: „Avem un protocol clar pe care îl urmăm, prioritizăm cazurile în funcție de urgență”

Playtech: Cum reușiți să oferiți adăpost și îngrijire adecvată unui număr mare de animale? Se implică lumea? Fie cu bani, volutariat, etc?

Delia Darabană (Adăpostul Speranța): Este, într-adevăr, o provocare să îngrijești atâtea animale, dar avem o echipă dedicată și unită, la noi lucrurile se organizează și se întâmplă ca într-o familie.

Suntem mândri că, de-a lungul timpului, am reușit să strângem în jurul nostru oameni buni – voluntari, donatori, prieteni – formăm o comunitate frumoasă, care ne sprijină. În ultimii ani am constatat că tot mai mulți oameni vin la adăpost, adoptă și se implică, iar pentru asta le suntem profund recunoscători.

Playtech: Ce fel de animale vin cel mai des la adăpost și cum le gestionați nevoile speciale?

Delia Darabană (Adăpostul Speranța): Cel mai des ajung la noi pui abandonați, dar și animale aflate în situații critice – rănite, abuzate sau bolnave.

Avem un protocol clar pe care îl urmăm: prioritizăm cazurile în funcție de urgență, acordăm imediat atenție medicală și ne asigurăm că animalele sunt complet sănătoase. Abia apoi trecem la partea de promovare pentru adopție – fie fizică, fie la distanță – astfel încât fiecare să aibă o șansă reală la o viață mai bună.

Playtech: Cum reușește să implice Adăpostul Speranța comunitatea locală în activitățile de voluntariat și adopții?

Delia Darabană (Adăpostul Speranța): Comunitatea joacă un rol esențial pentru noi. Oamenii promovează postările și campaniile noastre, își implică familiile și prietenii, ne însoțesc la evenimente astfel încât să ne putem prezenta cu și mai mulți câini spre adopție.

Suntem transparenți și mereu în legătură cu susținătorii cauzelor noastre, iar ei ne ajută să ducem mesajul mai departe și să dăm o șansă cât mai multor animale.

Playtech: Care sunt cele mai frecvente greșeli pe care oamenii le fac când adoptă un animal?

Delia Darabană (Adăpostul Speranța): Cea mai frecventă greșeală este impulsivitatea – oamenii adoptă fără să realizeze că un câine nu este o jucărie, ci o ființă cu nevoi, emoții și multă sensibilitate. Un animal înseamnă responsabilitate pe întreaga lui viață, iar asta presupune resurse și implicare constantă.

INTERVIU Adăpostul Speranța / Foto: Facebook

INTERVIU cu Delia Darabană de la Adăpostul Speranța: „

Playtech: Cum ați reușit să păstrați echipa motivată și implicată în ciuda dificultăților?

Delia Darabană (Adăpostul Speranța): La Speranța s-au adunat, de-a lungul timpului, oameni asemănători, uniți de aceeași iubire față de animale.

Cine se aseamănă se adună, iar asta se vede în relațiile frumoase dintre câini și personal, dar și între noi, ca echipă – avem activități între noi, mâncăm împreună, ieșim împreună, ne cunoaștem familiile. Ne place ceea ce facem, iubim munca noastră și cred că asta se simte și în exterior – oamenii văd, simt și reacționează la energia noastră pozitivă.

Playtech: Care este cea mai mare satisfacție pe care o ai în munca ta cu animalele?

Delia Darabană (Adăpostul Speranța): Cea mai mare satisfacție în munca mea cu animalele este că fiecare zi aici îmi umple sufletul. Este terapeutic să vezi cum vieți fragile și rănite își recapătă încrederea și bucuria de a trăi.

Găsesc un sens profund în ceea ce fac, pentru că simt că fac ceva cu adevărat valoros, iar fiecare reușită – un câine vindecat, un pui adoptat – îmi aduce o emoție pură. În același timp, îmi crește încrederea în oameni, pentru că văd cât de mult se implică voluntarii, donatorii și comunitatea, iar această colaborare plină de empatie și grijă mă fac să simt recunoștință în fiecare zi.

Playtech: Ce proiecte sau inițiative aveți în plan pentru a sprijini mai multe animale în viitor?

Delia Darabană (Adăpostul Speranța): Continuăm să dezvoltăm programele de educație, desfășurate în școli, licee și diferite instituții, pentru a crește empatia și responsabilitatea față de animale.

În paralel, vizăm proiecte ample de sterilizare, atât în țară, cât și în afara ei, pentru a preveni abandonul și suferința inutilă.

De asemenea, ne propunem să consolidăm colaborările cu companii și autorități, pentru a combina resursele, cunoștințele și acțiunile concrete de salvare, sterilizare și educație, astfel încât să sprijinim cât mai multe animale și să creăm o schimbare durabilă în comunitate.

Playtech: Există animale care au nevoie de un tip de îngrijire specială sau dificil de găsit?

Delia Darabană (Adăpostul Speranța): Da, există, este vorba despre paraplegici, seniorii sau câinii puternic traumatizați. Chiar și în aceste situații provocatoare, avem exemple minunate de adopții reușite, care ne-au adus bucurie imensă și care ne arată că, cu răbdare și grijă, orice animal are șansa la o viață fericită.

INTERVIU Adăpostul Speranța / Foto: Facebook

INTERVIU cu Delia Darabană de la Adăpostul Speranța: Mulți sunt impresionați, unii chiar mișcați până la lacrimi

Playtech: Cum reușiți să echilibrați resursele limitate cu numărul mare de animale salvate?

Delia Darabană (Adăpostul Speranța): Este o provocare constantă, dar reușim să o gestionăm prin organizare strictă, prioritizarea cazurilor în funcție de urgență și colaborarea strânsă a echipei.

De asemenea, comunitatea de voluntari și donatori ne susține enorm, iar fiecare ajutor – fie financiar, fie de timp sau expertiză – ne permite să oferim îngrijire adecvată și șanse reale de recuperare și adopție fiecărui animal. Planificarea, dedicarea și solidaritatea fac diferența aici.

Playtech: Ce sfaturi ai pentru cineva care vrea să se implice în voluntariat la adăposturi pentru animale?

Delia Darabană (Adăpostul Speranța): Le-aș spune să vină cu inimă deschisă și cu răbdare, să fie pregătiți să ofere timp și energie, dar și să învețe constant – fiecare animal are nevoi diferite și fiecare zi aduce provocări noi.

Este important să fie consecvenți și să se implice cu responsabilitate, dar și să se bucure. Voluntariatul aici nu înseamnă doar muncă, ci și bucurie și o experiență profund emoționantă, plină de învățături despre empatie, iubire și răbdare.

Playtech: Cum reacționează oamenii când află poveștile animalelor pe care le salvați?

Delia Darabană (Adăpostul Speranța): Mulți sunt impresionați, unii chiar mișcați până la lacrimi, iar alții se simt inspirați să se implice, să adopte sau să sprijine adăpostul.

Poveștile, situațiile de tot felul, trezesc compasiune, dar și conștientizarea responsabilității noastre față de aceste ființe, iar această reacție ne motivează și mai mult să continuăm să salvăm și să îngrijim cât mai multe animale în nevoie.

Playtech: Ai avut momente în care ai simțit că nu poți face față presiunii sau tristeții? Cum le-ai depășit?

Delia Darabană (Adăpostul Speranța): Nu, nu am simțit niciodată că nu aș putea face față presiunii sau tristeții.

Chiar și cele mai grele momente m-au făcut să simt o motivație și o determinare și mai puternice. În loc să mă doboare, dificultățile mă întăresc și îmi reamintesc cât de importantă și valoroasă este munca pe care o fac.

Playtech: Ce schimbări legislative sau sociale ai vrea să vezi pentru protecția animalelor în România?

Delia Darabană (Adăpostul Speranța): Mi-ar plăcea să văd schimbări care să asigure responsabilitate reală din partea stăpânilor – sterilizare obligatorie, înregistrarea tuturor animalelor de companie și sancțiuni clare și aplicate pentru abuz sau abandon.

Pe plan social, este esențială educația continuă, încă de la vârste fragede, pentru a crește empatia și respectul față de animale.

Ne implicăm deja activ în acest proces: reprezentanți ai Speranța participă la întâlnirile din Parlament, dintre asociații și autorități, pentru pregătirea unui plan legislativ concret, care să sprijine efectiv animalele din România și să transforme protecția lor într-o prioritate continuă, durabilă.

Playtech: Există animale care te-au marcat în mod special și pe care nu le vei uita niciodată?

Delia Darabană (Adăpostul Speranța): Da, sunt multe animale care m-au marcat profund și pe care nu le voi uita niciodată.

Poveștile lor rămân vii în sufletul meu: Xena, câinele paraplegic adoptat; Ray, câinele orb care și-a găsit o familie; Mustață și Monkey, seniorii cu nevoi speciale; Nero, un amstaff abuzat și diform, adoptat chiar anul acesta; sau Trauma, un cățel atât de speriat încât nu ne puteam apropia fără să urle. Sunt toate povești pe care le prețuiesc enorm și care îmi amintesc zilnic de puterea vindecătoare a iubirii și răbdării.

INTERVIU Adăpostul Speranța / Foto: Facebook

INTERVIU cu Delia Darabană de la Adăpostul Speranța: „Un animal nu este o jucărie”

Playtech:  Dacă ai putea transmite un mesaj tuturor celor care adoptă animale, care ar fi acesta?

Delia Darabană (Adăpostul Speranța): Le-aș spune că a adopta un animal este cel mai frumos gest pe care îl poți face – este șansa de a salva o viață și de a primi, în schimb, iubire necondiționată.

Un animal nu este o jucărie, ci o ființă cu emoții și nevoi, care te va iubi fără rezerve. Fiecare adopție înseamnă responsabilitate, răbdare și grijă pe termen lung, dar și o bucurie imensă și o legătură unică.

Salvând o viață, nu doar oferi o șansă unui suflet abandonat, ci îți transformi și propria lume într-un loc mai cald și mai plin de afecțiune.

Dacă vrei să dai o mână de ajutor animalelor și așa chinuite de soartă și ești din București, îi poți contacta pe cei de la Adăpostul Speranța prin intermediul canalelor lor de social media. În cazul în care Capitala îți este inaccesibilă, binele se poate direcționa oricând către o altă asociație care face același lucru la tine în oraș sau în imediata ta vecinătate. Până la urmă, contează să-ți dorești să faci bine întrucât întotdeauna vor exista cei care au nevoie de el.