Cum îți dai demisia în România, ce drepturi ai în fața angajatorului. Ce-i poți refuza și când ai putea să-l dai în judecată

Demisia este un drept garantat de lege pentru orice angajat din România și reprezintă modalitatea prin care poți înceta un contract de muncă din propria inițiativă. Cu toate acestea, realitatea din companii arată că, de multe ori, angajatorii încearcă să impună condiții suplimentare, clauze interne sau presiuni care contravin direct Codului muncii. În aceste situații, salariații se confruntă cu o combinație de intimidări, refuzuri de înregistrare a demisiei și cerințe nejustificate, menite să descurajeze plecarea lor. Legislația este însă foarte clară: demisia este un act unilateral al salariatului și nu poate fi condiționată de niciun factor extern.

Demisia este un act unilateral, fără aprobarea angajatorului

Conform art. 81 din Codul muncii, demisia nu are nevoie de aprobarea superiorilor și nu poate fi blocată de o companie, indiferent de motivele invocate. Practic, odată ce îți exprimi intenția în scris, contractul de muncă va înceta de drept la finalul termenului de preaviz. Acest termen începe să curgă din ziua următoare depunerii cererii, nu după validarea șefului și nici după finalizarea unor proiecte.

În plus, art. 38 din Codul muncii subliniază că nicio clauză dintr-un contract individual sau colectiv de muncă nu poate fi mai defavorabilă decât legea. Orice condiționare impusă de angajator pentru acceptarea demisiei este lovită de nulitate absolută. În practică, dacă demisia nu este înregistrată de HR sau management, salariatul poate trimite documentul prin poștă cu confirmare de primire sau prin e-mail, cu dovadă de transmitere.

Ce drepturi ai și ce clauze sunt nule

Foarte des, companiile invocă așa-numite clauze de transfer al „know-how-ului” sau obligativitatea finalizării proiectelor înainte de plecare. De asemenea, există situații în care angajatorii invocă cursuri de formare profesională finanțate de firmă pentru a condiționa demisia. Aceste interpretări sunt însă abuzive. Legea prevede că un angajat care a beneficiat de o formare profesională poate fi obligat să restituie costurile proporțional cu perioada nelucrată, dar nu să continue munca împotriva voinței sale.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

În mod similar, clauzele prin care un angajat nu poate părăsi compania mai devreme de șase luni sau un an sunt nelegale. Singura obligație este respectarea perioadei de preaviz: maximum 20 de zile lucrătoare pentru funcții de execuție și maximum 45 de zile lucrătoare pentru funcții de conducere. Tot ceea ce depășește acest cadru legal este un abuz și poate fi contestat.

Când poți acționa împotriva angajatorului

Dacă te confrunți cu refuzul de înregistrare a demisiei sau cu presiuni ilegale, există mai multe variante pentru a-ți apăra drepturile. Prima opțiune este sesizarea Inspectoratului Teritorial de Muncă (ITM), care poate sancționa angajatorul cu amenzi cuprinse între 1.500 și 3.000 de lei pentru refuzul de a înregistra documentul. În cazul unor prejudicii mai grave – de exemplu, blocarea plății salariilor, hărțuirea sau refuzul acordării concediului – poți apela la instanță, unde ai posibilitatea să soliciți inclusiv daune.

Un alt aspect important este modul în care comunici demisia. Aceasta nu trebuie justificată sau motivată. Este suficient să precizezi intenția de a înceta contractul și să menționezi perioada de preaviz. Refuzul angajatorului nu are valoare juridică, iar contractul se încheie oricum de drept la expirarea preavizului. Pentru a evita conflictele inutile, specialiștii recomandă și un dialog calm cu HR-ul sau managementul, dar și păstrarea tuturor dovezilor de comunicare, inclusiv e-mailuri sau scrisori recomandate.

În concluzie, demisia este un drept fundamental și nu poate fi restrâns de angajator. Indiferent de presiunile sau tacticile de amânare, legea îți garantează posibilitatea de a înceta contractul în condițiile stabilite de Codul muncii. Dacă angajatorul refuză să respecte aceste prevederi, ai la dispoziție atât mijloace administrative, cât și calea instanței pentru a-ți proteja interesele.