Norvegia a inaugurat primul „cimitir” de dioxid de carbon din lume. Ce înseamnă, mai exact

Norvegia a intrat în istorie prin lansarea oficială a Northern Lights, primul serviciu comercial dedicat transportului și stocării dioxidului de carbon. Proiectul, rezultat dintr-o colaborare între giganții energetici Equinor, Shell și TotalEnergies, a reușit deja prima injecție de CO2 sub Marea Nordului. Această reușită marchează o etapă importantă în lupta împotriva schimbărilor climatice și ridică, în același timp, întrebări despre viabilitatea și costurile unei astfel de tehnologii.

Cum funcționează proiectul Northern Lights

Procesul implementat de Northern Lights este unul complex și inovator. Gazul carbonic este captat direct la ieșirea din coșurile de fum ale fabricilor sau centralelor electrice. Ulterior, CO2 este lichefiat și transportat cu nave special concepute până la terminalul Øygarden, situat lângă Bergen, în vestul Norvegiei. Acolo, dioxidul de carbon este transferat în rezervoare de mari dimensiuni, după care este injectat prin conducte în adâncuri: la 110 kilometri de țărm și la 2.600 de metri sub fundul mării, într-un acvifer salin.

Prima încărcătură de CO2 utilizată în acest proces provine de la fabrica de ciment a companiei germane Heidelberg Materials, aflată la Brevik, în sud-estul Norvegiei. Directorul proiectului, Tim Heijn, a confirmat succesul primei injecții și a declarat că navele, instalațiile și puțurile sunt complet funcționale.

Această metodă este cunoscută drept tehnologia CCS – captarea și stocarea carbonului –, o soluție pe care experții IPCC (Grupul interguvernamental pentru schimbări climatice) o consideră esențială pentru reducerea amprentei ecologice a industriilor greu de decarbonizat, precum producția de ciment sau siderurgia.

Horoscop zilnic 6 decembrie 2025: Vești importante pentru o zodie, surprize pentru alte două

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

O soluție necesară, dar costisitoare

Deși proiectul Northern Lights reprezintă un pas uriaș către neutralitatea climatică, tehnologia CCS rămâne costisitoare. În prezent, pentru multe companii este mai avantajos să cumpere permise de carbon pe piața europeană a cotelor de emisii (ETS) decât să investească în captarea și stocarea dioxidului de carbon.

Cu toate acestea, există deja câțiva parteneri care au semnat contracte cu Northern Lights. Printre aceștia se numără o fabrică de amoniac aparținând Yara, în Olanda, două centrale pe biomasă operate de Ørsted în Danemarca și o centrală electrotermică a Stockholm Exergi din Suedia. În plus, compania norvegiană Hafslund Celsio plănuiește să înceapă captarea CO2 la fabrica sa de incinerare a deșeurilor din Oslo, începând cu 2029.

Statul norvegian a avut un rol crucial în finanțarea acestui proiect, văzut nu doar ca o inițiativă de mediu, ci și ca o oportunitate economică pe termen lung. Investiția în infrastructura necesară, de la terminale și nave până la conducte și rezervoare subterane, este una uriașă, dar autoritățile cred că exemplul Norvegiei va putea fi urmat și de alte state europene.

Capacitatea de stocare și impactul pentru viitor

Northern Lights a pornit la drum cu o capacitate anuală de stocare de 1,5 milioane de tone de CO2, însă obiectivul declarat este de a ajunge la 5 milioane de tone pe an până la sfârșitul acestui deceniu. Pentru comparație, emisiile anuale totale de dioxid de carbon la nivel global depășesc 35 de miliarde de tone. Așadar, chiar dacă proiectul norvegian are un rol important, contribuția sa rămâne modestă în raport cu dimensiunea problemei climatice.

Totuși, semnificația Northern Lights nu constă doar în cifrele inițiale, ci în faptul că deschide drumul către o rețea mai amplă de „cimitire de carbon” în Europa și, ulterior, în întreaga lume. Dacă tehnologia se dovedește sustenabilă și costurile vor scădea, companii din sectoarele cele mai poluante vor putea opta pentru această soluție în locul achiziției de certificate de emisii.

Succesul primelor injecții de CO2 sub Marea Nordului confirmă fezabilitatea unei tehnologii care, până nu demult, părea rezervată mai degrabă scenariilor teoretice. În contextul presiunii globale pentru reducerea emisiilor, astfel de proiecte ar putea deveni indispensabile.

Norvegia a demonstrat că stocarea dioxidului de carbon în adâncurile mării nu este doar posibilă, ci și funcțională. Într-o lume care se confruntă cu efectele tot mai evidente ale schimbărilor climatice, proiecte precum Northern Lights ar putea reprezenta una dintre puținele speranțe pentru reducerea impactului industrial asupra mediului. Întrebarea rămâne însă cât de rapid va putea fi extinsă această tehnologie și dacă va deveni suficient de accesibilă pentru a produce o diferență reală.